Decizia nr. 2597/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1513/2019 a Tribunalului Constanța

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția contencios administrativ și fiscal la data de 29 mai 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea cererii nr. x/12.04.2018, prin emiterea autorizației de construire prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1513 din 23 octombrie 2019, Tribunalul Constanța– secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității acțiunii și a respins, ca nefondată, acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, obligând reclamantul la plata sumei de 1016,45 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac declarată împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal Împotriva sentinței civile nr. 1513 din 23 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19 mai 2020.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale La data de 20 ianuarie 2021, recurentul-reclamant A. a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 și art. 498 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar a art. 492 alin. (1) din același cod.

Hotărârea Curții de Apel Constanța Prin decizia civilă nr. 391 din 31 martie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, ca nefondată; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă; a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1513 din 23 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Calea de atac declarată împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile 391 din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Recurentul-reclamant se rezumă la a relua conținutul cererii de sesizare a Curții Constituționale aflate la dosarul curții de apel, fără a critica efectiv niciunul dintre considerentele deciziei, expuse în susținerea soluției de respingere a cererii. Este adevărat că recursul a fost declarat în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 147/1992, moment la care decizia atacată nu era redactată, astfel că reclamantul a întocmit calea de atac în raport de considerentele care au susținut cererea de sesizare a Curții Constituționale. Însă această decizie a fost motivată și comunicată reclamantului la data de 15 februarie 2022, astfel că avea posibilitatea, în termen de 48 de ore de la comunicare, de a completa motivele recursului, raportându-se în concret la considerentele deciziei atacate. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate ale hotărârii atacate. De aceea, prezentarea unor argumente care nu au legătură cu conținutul deciziei recurate, respectiv care nu indică concret și punctual criticile de nelegalitate aduse soluției și considerentelor hotărârii judecătorești, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, acesta nefiind o cale devolutivă de atac. Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici de nelegalitate specifice, rezumându-se la preluarea conținutului cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A..