ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 330/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de 29.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Medgidia a chemat în judecată pe pârâtul A.-in insolventa, solicitând ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună, rezilierea contractului de concesiune nr. x/30.03.2007, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale referitoare la plata și termenele acesteia, evacuarea paratei de pe imobilul-teren pe care îl are in concesiune conform contractului nr. x/30.03.2007 și preluarea acestuia, liber de sarcini, de care proprietar respectiv, UAT Medgidia precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

La termenul din 07.12.2020 instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității.

Prin sentința civilă nr. 1379/07.12.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă s-a admis excepția inadmisibilității.

S-a respins acțiunea, având ca obiect reziliere contract de concesiune nr. x/30.03.2007 și evacuare, formulată de reclamanta UAT Medgidia în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - prin Primar, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 270/2021 din 02 iunie 2021 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă - Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1379/07.12.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata pârâtă - A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - Prin Primar a declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat casarea în tot a deciziei recurate.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în temeiul HCL nr. 352 din 21.12.2006 prin care a fost aprobat Caietul de sarcini pentru concesionarea prin licitație publică a imobilului teren în sup. de 1600 m.p. domeniu privat la Municipiului Medgidia situat în str. x pentru amplasarea unui parc de distracții și HCL 353 din 21.12.2006 prin care a fost aprobată concesionarea prin licitație publică a imobilului teren în sup. de 1600 m.p. domeniu privat la Municipiului Medgidia, între Consiliul Local Municipial Medgidia și A. S.R.L. la data de 30.03.2007 a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x pentru un termen de 20 de ani, cu o redevență de 986 USD/an conform procesului-verbal de licitație publică pentru întreaga suprafață concesionată.

La data de 11.06.2018 concesionarul s-a adresat judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Constanța cu o cerere de intrare în procedura specială a insolvenței reglementată de Legea 85/2014, cererea debitoarei fiind admisă prin sentința nr. 499/11.07.2018.

Criticile aduse deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, care a dispus respingerea apelului reclamantei, au vizat două aspecte.

Primul aspect se referă la cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Medgidia, din care s-a disjuns dosarul nr. x/2019, declinat spre competență soluționare Tribunalului Constanța.

Recurenta arată că în cadrul acestui dosar și-a exprimat poziția față de rezilierea contractului de concesiune în discuție în cauza de față, în termenul de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței, potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2014.

Al doilea aspect se referă la greșita reținere a datei la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, respectin 29.10.2019, în acest mod fiind încălcate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia - Prin Primar din perspectiva măsurii în care motivele de casare invocate de această recurentă se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., care vizează pronunțarea hotărârii de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărei compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei nu se încadrează în niciunul motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși a indicat motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulțumirea părții față de soluția instanței de fond și apel, privind solicitarea de reziliere a contractului de concesiune și evacuarea pârâtei, raportat la exprimarea acestei poziții procesuale în cadrul dosarului nr. x/2018 înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia, în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 11.07.2018.

Înalta Curte constată că motivele prezentate în cererea de recurs sunt străine de considerentele instanței de apel și dintr-un alt punct de vedere nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel a analizat solicitarea de reziliere a contractului de concesiune, din perspectiva dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006, care vizează situația contractelor în derulare la momentul intrării în insolvență sau ulterior în procedura falimentului.

Concluzia instanței de apel a fost în sensul că nerevocarea acestui contract de către administratorul/lichidatorul judiciar a fost determinată de necesitatea existenței acestuia din perspectiva maximizării averii debitorului.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs vizează aspectele legate de exprimarea acestei poziții procesuale față de contractul de concesiune, în cadrul altui dosar, critici care nu au făcut obiect de analiză în cadrul apelului.

Prezentarea unor argumente care nu au făcut obiectul analizei în apel și nu se regăsesc în considerentele hotărârii recurate nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestită cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești recurate, iar nu reiterarea unor susțineri ale părții, care nu au primit o rezolvare în considerentele instanței de apel.

În speță, susținerile recurentei, circumscrise de aceasta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce aceste afirmații nu și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Dintr-un alt punct de vedere, criticile recurentei nu răspund exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

Astfel, prezentarea aspectelor care țin de circumstanțele cauzei nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, deoarece recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse de recurentă prin motivele de recurs hotărârii instanței anterioare se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine atunci când susținerile recurentei nu se încadrează în niciunul motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., situație care intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

De aceea, recursul declarat recurenta-reclamantă U.A.T. Medgidia - prin Primar împotriva deciziei nr. 270/2021 din 02 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, urmează să fie anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. MEDGIDIA - prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 270/2021 din 02 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2022.