ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3875/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta UAT Municipiul Medgidia prin primar a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Deciziei nu 366 din 11.12.20151 de soluționare a contestației administrative formulate de reclamantă, înregistrata sub numărul x din 16.11.2015; - eliminarea corecției financiare stabilita in sarcina UAT de 73.082,18 RON (62.721,75 RON + 15360,43 RON TVA) din care: contribuție bugetul UE 51425,43 RON; contribuție la bugetul de stat 11296,32 RON; TVA aferenta 15360,43 RON, cu consecința eliminării cheltuielilor neeligibile și constatarea acestora ca fiind eligibile. - suspendarea măsurilor menținute prin decizia 366/11.12.2015 până la soluționarea prezentei cauze. Prin încheierea din 11.04.2016, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condiției de plată a cauțiunii, a respins excepția conexității a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea prezentei cauze privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia - prin Primar și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 La data de 11.10.2019 s-a întocmit referat pentru constatarea perimării cauzei, stabilindu-se termen la data de 4 noiembrie 2019, în vederea discutării acestei excepții.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 216/CA din 4 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis sesizarea și s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 216/CA din 4 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia prin primar a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul enunțării situației de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413 noul C. proc. civ. și în alte cazuri prevăzute de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Fiind vorba despre o suspendare dispusa de instanta de judecata, prevăzută de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că termenul de perimare nu a fost îndeplinit deoarece nu poate fi invocată culpa reclamantei, instanta trebuind din oficiu sa repuna cauza pe rol. De asemenea art. 416 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată". La data de 03 aprilie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat definitiv prin Hotărârea nr. 1849, asupra cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, hotărâre care a fost comunicată la data 12.08.2019 (conform datei de pe ștampila postei de pe plicul de corespondență). Raportat la data comunicării hotărârii Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în dosarul x/2014, s-a considerat de recurentă că termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., curge de la comunicarea hotărârii înaltei Curții de Casație și Justiție, repectiv de la data de 12.08.2019. Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 216/04.11.2019, respingerea cererii de perimare si in temeiul art. 415 noul C. proc. civ. admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei formulata cu adresa nr. x/04.11.2019.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală, în mod corect prima instanță apreciind asupra soluției de constatare a perimării procesului.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a reiterat în esență argumentele prezentate prin memoriul de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, precum și dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acțiunii, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 366 din 11.12.20151 de soluționare a contestației administrative formulate de aceasta, înregistrata sub numărul x din 16.11.2015; eliminarea corecției financiare stabilita in sarcina UAT de 73.082,18 RON (62.721,75 RON + 15360,43 RON TVA) din care: contribuție bugetul UE 51425,43 RON; contribuție la bugetul de stat 11296,32 RON; TVA aferenta 15360,43 RON, cu consecința eliminării cheltuielilor neeligibile și constatarea acestora ca fiind eligibile; suspendarea măsurilor menținute prin decizia 366/11.12.2015 până la soluționarea prezentei cauze. Curtea de Apel Constanța a admis excepția perimării și a constatat intervenită perimarea acțiunii, reclamanta formuland critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate. Astfel, soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată". Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată. Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes. Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menționate, De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător. În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia. Instanța de control judiciar reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea la data de 03.04.2019, a deciziei civilă nr. 1849/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, pana la solutionarea definitiva pana la care s-a dispus măsura suspendării judecății. Suspendarea judecății produce efecte, în acest caz, începând cu data soluționării cauzei până la care s-a dispus măsura suspendării dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplinește niciun act de procedură în scopul judecății. În cauză, până la data la care s-a împlinit termenul de perimare, părțile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății. Contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar reține că în cauză nu sunt incidente prevederile 416 alin. (3) teza I din C. proc. civ. în raport cu temeiul suspendării și acordul părții cu privire la această măsură, astfel, repunerea pe rol a cauzei nefiind un act de procedură ce trebuia efectuat din oficiu de către instanță, critica în sensul că termenul de perimare nu a fost îndeplinit deoarece nu poate fi invocată culpa reclamantului, instanta trebuind din oficiu sa repuna cauza pe rol fiind nefondată. În fine, nici alegația recurentei-reclamante în sensul că termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., curge de la comunicarea hotărârii Înaltei Curții de Casație și Justiție, respectiv de la data de 12.08.2019, la care a fost comunicată decizia nr. 1849 din 3 aprilie 2019 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, în raport de care s-a dispus suspendarea judecății cauzei de față. Astfel, momentul în care dosarul nr. x/2014 a fost soluționat definitiv este data pronunțării deciziei nr. 1849, respectiv 3 aprilie 2019, iar nu data comunicării respectivei hotărâri. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a fost parte în procesul antereferit, având obligația, ca și în cauza de față, să urmărească finalizarea procesului, conform art. 10 C. proc. civ., reținut anterior, menținerea de către instanță a prezentei cauze pe rol apărând ca nejustificată. Cu privire la acest aspect, relevantă este și Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35/12.01.2017, prin care s-a reținut că "perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, care intervine în situația în care este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părțile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluționării cauzei, din motive imputabile părții care, în mod rațional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menținerea litigiului pe rolul instanței apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancțiune procedurală aplicabilă părții care a neglijat obligațiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfășurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluționarea într-un termen rezonabil a procesului și, pe de altă parte, buna administrare a justiției". Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.