ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1204/2021

Ședința publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 13.09.2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Program Operațional Regional (M.D.R.A.P.F.E.) - Compartimentul Soluționare Contestații și A.N.A.F. - Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, a solicitat:

- anularea în tot a Deciziei nr. 73/15.06.2017 de soluționare a contestației formulate de societate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.03.2017 emis de către Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă - Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul M.D.R.A.P.F.E., precum și a procesului-verbal - titlu de creanță bugetară, prin care i s-a reținut obligația plății la bugetul de stat a sumei de 8.704.247,88 RON (contribuția din fonduri UE);

- suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/06.03.2017, în temeiul disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 101/CA din 4 iunie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice - cu sediul în Constanța, Bd. x, nr. 312 A, jud. Constanța, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. De asemenea, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene-Direcția Generală Program Operațional Regional (M.D.R.A.P.F.E.) - Compartimentul Soluționare Contestații, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 101/CA din 4 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Recurenta critică faptul că sentința ar fi fost dată cu încălcarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic dintre părți (contractul de finanțare), dar și a celor ce guvernează procedurile de obținere și de utilizare a fondurilor europene (Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, O.U.G. nr. 66/2011), în mod concret situațiile calificate drept nereguli și sancțiunea corespunzătoare acestora.

Se susține că, în contra celor reținute atât în procesul-verbal de control, în decizia de soluționare a contestației, cât în considerentele instanței de fond, actul adițional este legal, fiind perfectat în plină perioadă de valabilitate a contractului de finanțare, conform art. 2 alin. (2) (5 ani după expirarea perioadei de implementare), nefiind vorba de prelungirea nelegală a perioadei de implementare; în opinia recurentei, schimbarea locului de amplasare a hotelului plutitor, efectuată în urma unui act adițional la contractul de finanțare, înlăuntrul perioadei de valabilitate a acestuia, a fost determinată de influența unor factori obiectivi, neprevăzuți, care împiedicau efectiv exploatarea obiectivului turistic și determinau nerespectarea clauzelor contractuale.

O altă critică vizează faptul că, atât partea adversă, cât și instanța de fond au înlăturat din analiza lor juridică, aplicarea prevederilor art. 1266 - 1269 noul C. civ. privind interpretarea contractului. Astfel, clauzele contractuale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Nu poate fi considerat locul inițial al implementării (Uzlina, Murighiol) ca esențial, definitoriu pentru proiect și contract, și schimbarea acestuia (nu unilateral, ci printr-un act adițional semnat înlăuntrul valabilității contractului astfel modificat) la Jurilovca, la 60 km distanță, în aceeași zonă geografică și tributară aceleiași subdezvoltări turistice, ca afectând natura operațiunii finanțate.

În mod eronat, în opinia titularei căii de atac, deși instanța de fond a considerat că nu pot fi reținute ca aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (10) din contractul de finanțare, care prevăd că proiectul devine neeligibil dacă, în perioada de valabilitate a contractului intervin modificări care îndeplinesc cumulativ două condiții: afectează natura operațiunii finanțate sau condițiile de implementare a acesteia (...), și rezultă fie dintr-o schimbare asupra unui articol de infrastructură, fie dintr-o încetare a unei activități productive, întrucât "nu s-a dovedit că natura operațiunii finanțate, afectată prin schimbarea locului de implementare, rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietății asupra unui articol de infrastructură", totuși acțiunea a fost respinsă; în opinia recurentei, nu s-a aflat în situația niciuneia din ipotezele prevăzute în contract la art. 18 pentru rezilierea contractului și restituirea sumelor primite pe calea finanțării.

Ca atare, schimbarea locului de funcționare al proiectului, aprobată prin Actul adițional nr. x, nu poate fi încadrată în categoria neregulilor, așa cum sunt definite de Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, respectiv de O.U.G. nr. 66/2011, deoarece acestea se refera clar la plăți necuvenite, adică cheltuieli neeligibile, decontate eronat ca fiind eligibile în cadrul cererilor de rambursare aferente proiectului și, prin aceasta, prejudicierea bugetului UE.

În cazul de față, susține recurenta, nici Procesul-Verbal de constatare nereguli, nici Decizia de soluționare a contestației, ce-1 menține în întregime, și nici instanța de fond nu au justificat în niciun fel faptul reținerii împrejurării că ar fi avut loc o asemenea plată, o asemenea neregulă.

O ultimă critică vizează faptul că, în ultima frază a motivării instanței de fond, reiese confuzia realizată de aceasta între perioada de implementare a proiectului și durata de valabilitate a contractului, precum și locul de implementare al proiectului și locul de funcționare al acestuia, aspecte reglementate contractual între părți prin Contractul de finanțare, anexele sale și actele adiționale modificatoare, magistratul fondului reținând, în mod eronat, în opinia recurentei, ca aspecte esențiale ale finanțării (presupus a fi fost încălcate), locul implementării și perioada implementării proiectului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, prin încheierea din ședința publică din 12.02.2018, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Direcției Generate Regionale a Finanțelor Publice Galați - AJ.F.P. Constanța - Serviciul Colectare și Executare Persoane Juridice, încheiere ce poate fi atacată cu recurs odată cu fondul. Întrucât recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac încheierea respectivă a rămas definitivă, cu privire la respectivul aspect procedural.

La rândul său a formulat întâmpinare în termen legal și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului întrucât, după mai mult de 1 an de zile de la finalizarea implementării, structura de cazare finanțată nu are avizele și clasificările necesare funcționării, mai mult a fost amplasată într-un alt loc decât cel menționat în cererea de finanțare (după finalizarea perioadei de implementare).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1)pct. 8 din C. proc. civ., pe care se întemeiază prezenta cale de atac, Înalta Curte reține caracterul fondat al recursului declarat în cauză, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Din perspectiva situației de fapt se reține că, potrivit Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.03.2017 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Program Operațional Regional - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, au fost constatate, în legătură cu proiectul care a făcut obiectul contractului de finanțare nr. x/07.10.2009, nereguli deduse din neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate în vederea acordării/obținerii finanțării proiectului și nereguli în legătură cu implementarea proiectului, fiind constatată în final încălcarea prevederilor contractului de finanțare și faptul că întreaga sumă acordată de AM POR reclamantei A. S.R.L. pentru finanțarea proiectului "Hotel plutitor B. ****" este neeligibilă.

După parcurgerea procedurii prealabile obligatorie, recurenta-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ care, în cuprinsul sentinței recurate, a reținut că parte din neregulile constatate cu privire la eligibilitatea proiectului, în forma în care acestea au fost expuse, nu se încadrează în categoria neregulilor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a).) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006. Astfel, judecătorul de primă instanță a reținut că aspectele privind neconcordanțele unor date privind planul de afaceri, lipsa unor documente legate de proiectare și care ar fi trebuit să fie depuse odată cu cererea de finanțare, existența proiectului tehnic avizat de Autoritatea Navală Română nu pot fi considerate ca fiind nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006, iar în ceea ce privește mențiunea referitoare la structuri de cazare pe vapoare/pontoane, inclusă în enumerarea din Ghidul solicitantului, în sensul că ar excede Schemei de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investițiilor în turism din cadrul Programului operațional regional 2007- 2013, aprobată prin Ordinul nr. 261/2008, o astfel de neregularitate nu poate fi imputată beneficiarului care nu este emitent al Ghidului solicitantului și despre care nu s-a dovedit că nu a respectat, în ceea ce privește investiția descrisă în cererea de finanțare, prevederile aplicabile programului de finanțare la care s-a înscris.

Toate aceste aspecte au dobândit autoritatea de lucru judecat din perspectiva nelegalității actelor contestate referitor la respectivele împrejurări reținute în mod nelegal în sarcina beneficiarului finanțării, sentința nefiind recurată de către autoritatea emitentă a actelor contestate, astfel că nu vor face obiectul analizei instanței de control judiciar.

Cu toate acestea însă, acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă și actele contestate au fost menținute, judecătorul de primă instanță reținând că schimbarea locului de amplasare a navei - hotel plutitor, fără modificarea contractului în ceea ce privește locația și după împlinirea perioadei de implementare, precum și încheierea actului adițional nr. x ulterior încheierii perioadei de implementare, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 7 alin. (7) din contractul de finanțare, constituie o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006 și art. 12 alin. (1) din contract și atrage aplicarea art. 18 alin. (2), respectiv rezilierea de plin drept și restituirea sumei.

Din analiza acestor considerente raportată la situația de fapt așa cum reiese din probele câștigate cauzei, rezultă că prima instanță a făcut o aplicare greșită și o interpretare eliptică în cauză a textelor de lege menționate în paragraful anterior, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 18 alin. (10) din contractual de finanțare nr. x/07.10.2009, intervenit între părți și menționat anterior, contract depus la dosarul de fond, volumul I, proiectul devine neeligibil dacă, oricând pe perioada contractului, intervin anumite modificări "ce ar afecta natura operațiunii finanțate sau condițiile de implementare a acesteia, oferă unui terț un avantaj necuvenit și rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietății asupra unui articol de infrastructură, fie dintr-o încetare a unei activități productive." Cu alte cuvinte, esențial în reținerea aplicabilității acestei prevederi contractuale ce a constituit temei legal al actelor contestate, de natură să atragă neeligibilitatea integrală a contractului, este aceea ca modificarea în cauză să fie în măsură să afecteze natura operațiunii finanțate sau condițiile de implementare și să rezulte din cele două împrejurări alternative, fie schimbarea naturii proprietății, fie încetarea activității de producție.

Autoritatea contractantă a reținut în actul constatator contestat, ca temei al neeligibilității proiectului, în ceea ce privește schimbarea locului de amplasare această prevederea contractuală menționată, aspect în legătură cu care, judecătorul de primă instanță a considerat în mod corect că articolul 18 alin. (10) nu este incident, având în vedere că cele două condiții prevăzute de dispoziția contractuală trebuie să fie îndeplinite cumulativ și nu s-a dovedit că natura operațiunii finanțate, afectată prin schimbarea locului de implementare (analizat în planul de afaceri și pentru care au fost calculați indicatorii din cererea de finanțare) rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietății asupra unui articol de infrastructură.

În ciuda acestui fapt, prima instanță a apreciat că schimbarea locului de amplasare a navei hotel plutitor, fără modificarea contractului în ceea ce privește locația și după împlinirea perioadei de implementare, precum și încheierea actului adițional nr. x ulterior încheierii perioadei de implementare, ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 7 alin. (7) din contractul de finanțare, constituind o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a).) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006 și art. 12 alin. (1) din contract și ar atrage aplicarea art. 18 alin. (2), respectiv rezilierea de plin drept și restituirea sumei.

În legătură cu acest aspect, în altă ordine de idei, se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 1 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" reprezintă "orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pe de altă parte, art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 prevede că "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

În lumina acestor dispoziții, este fără putere de tăgadă că neregula apare atunci când beneficiarul săvârșește o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, iar abaterea ar trebui să prejudicieze sau să fie de natură a crea un prejudiciu, printr-o sumă plătită necuvenit, neregula putând fi săvârșită, sub aspectul vinovăției, cu intenție sau din culpă. Pe de altă parte, pentru a se constata calitatea de debitor a reclamantului, de natură a conduce la stabilirea unei creanțe bugetare în sarcina acestuia, în calitate de operator economic, beneficiar al finanțării, este necesar ca abaterea, sub forma acțiunii sau omisiunii, să fie imputabilă acesteia.

În cauza de față, instanța de fond, preluând punctul de vedere al pârâtei fără o minimă cenzură, s-a limitat doar la a constata și la a aprecia, în sensul reținerii săvârșirii neregulii, pe considerentul că împrejurările în analiză vizează un aspect esențial al finanțării - locul implementării și perioada implementării proiectului, menținând actele contestate chiar dacă temeiul răspunderii a fost reținut greșit de către autoritate și în ciuda aspectelor circumstanțiale ce vor fi expuse în cele ce urmează și care rezultă din aprecierea situației de fapt, așa cum este relevată de dovezile administrate.

Astfel, este fără putere de tăgadă că (aspect necontestat de către pârâtă), prin actul adițional la contract nr. x, reclamanta beneficiar al proiectului a solicitat schimbarea locației de amplasare și funcționare a hotelului plutitor, solicitare acceptată de către minister, prin organismul său intermediar. Atât prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, Ministerul Dezvoltării (MDRAPFE) nu contestă faptul că și-ar fi dat acordul la schimbarea locului de destinație a hotelului plutitor, ci contestă perioada în care a fost solicitat acest lucru, respectiv depășirea perioadei de implementare a proiectului, impediment pe care nu l-a invocat în momentul acestei solicitări, confirmând faptul că actul adițional pentru schimbarea locației de acostare a fost semnat "de toate părțile implicate" la data de 27.04.2016.

În realitate, la sfârșitul perioadei de implementare, hotelul plutitor ce a făcut obiectul finanțării, era amplasat în Portul Constanța-Sud Agigea, dana 104, datorită blocajului întâmpinat între timp în privința obținerii autorizației de mediu necesară amplasării în satul Uzlina, com. Murighiol; în primăvara anului 2016, obiectivul a fost transportat, pe Dunăre, în miniportul comunei Jurilovca, județul Tulcea, fiind autorizat să funcționeze provizoriu în acea locație, potrivit actelor emise de Primăria comunei Jurilovca, dar și a autorizației emise de ANT, până la soluționarea problemelor legate de mediu, care împiedicau amplasarea hotelului în locația inițială din Uzlina.

La data de 02.03.2016, reclamanta a solicitat încheierea unui act adițional la contractul de finanțare perfectat cu intimatul-pârât, privind schimbarea locației de acostare și funcționare a proiectului, solicitare care a fost acceptată de acesta, fără alte obiecții, așa cum am arătat anterior, fiind semnat Actul adițional nr. x/27.04.2016, care specifică localizarea acestuia, precizând noua locație ca fiind "localitatea Jurilovca, pe che-ul amenajat în zona de sud, pe malul canalului Central, la stânga de strada x, denumită parcare ".

Contrar susținerilor pârâtei, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat, proiectul în discuție a fost implementat, devenind funcțional în perioada contractuală, conform actului adițional nr. x, la data de 07.04.2015, moment în care hotelul plutitor B. se afla în Portul Constanța-Sud Agigea (locul unde au avut loc lucrările de reconversie a pontonului plutitor), deținând autorizațiile provizorii de la Ministerul Turismului, fiind efectuat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor si punerea in funcțiune a instalațiilor și fiind îndepliniți toți indicatorii din proiect, referitori la spații de cazare, număr de angajați, condiții de cazare etc. Ulterior, hotelul plutitor nu a mai fost transportat în localitatea Murighiol, ci la Jurilovca, o atare modificare fiind impusă de dificultățile întâmpinate de reclamantă în privința scoaterii definitive din fondul forestier a unui teren învecinat cu malul (în zona Murighiol) în apropierea căruia trebuia ancorat hotelul plutitor, în scopul amenajării unui punct de transformare electric, a cărui utilizare era absolut necesară funcționarii obiectivului în condiții optime.

Din perspectiva lipsei culpei beneficiarului și a neimputabilității în sarcina acestuia a ajungerii în situația schimbării locului hotelului plutitor, se impune a se preciza și că demersul legal al scoaterii acelui teren din fondul forestier a fost inițiat de către societatea comercială încă din anul 2013, convingerea sa în sensul soluționării favorabile a solicitării, fiind întărita de scoaterea definitiva din fondul forestier a unui teren in imediata apropiere, cu suprafața aproximativ egală. Reclamanta a primit de la A.R.B.D.D. avizul nr. x/24.06.2015 pentru amplasarea la malul natural al Dunării a hotelului plutitor, precum și acordul de mediu nr. 9/28.12.2015 pentru scoaterea definitivă din fondul forestier a unui teren de 0,65 ha, pentru amenajarea unui popas turistic ce urma a servi exploatării hotelului la Murighiol, condiționat de "tăierea în scaun" a vegetației; ulterior însă, Regia Națională a Pădurilor "ROMSILVA" a refuzat, acordarea avizului favorabil, refuz contestat de către recurenta-reclamantă la instanța de contencios administrativ, acțiunea fiind respinsă prin hotărâre definitivă.

În aceste condiții necunoscute inițial, prin adresa nr. x/02.03.2016, sus-numita a solicitat partenerului contractual (M.D.R.A.P., prin ADR S-E Brăila) și a obținut încheierea Actului adițional nr. x/27.04.2016 la contractul de finanțare, privind schimbarea locației de acostare si funcționare a hotelului plutitor B. în localitatea Jurilovca, Jud. Tulcea.

Este fără putere de tăgadă, așadar, că schimbarea locului de amplasare a hotelului plutitor, apreciată de către părți, dar și de către instanța de fond ca fiind "nereguli" și asumată de către cea dintâi prin încheierea actului adițional menționat a fost determinată de producerea unor evenimente care exclus vina beneficiarului, cu caracter obiectiv, care ar fi fost de natură să conducă la realizarea proiectului și, deci, la nerealizarea de către recurentă a clauzelor contractuale asumate, dacă locația hotelului plutitor nu ar fi fost schimbată.

Pe de altă parte, contrar celor reținute de către prima instanță, solicitarea de închiriere a actului adițional de modificare a locației a fost făcută de către recurentă cu respectarea termenului de 30 de zile anterior operării respectivei modificări, în acord cu prevederile art. 16 alin. (2) ale contractului de finanțare, solicitarea fiind făcută la data de 02.03.2016, iar schimbarea amplasamentului având loc la data de 03.04.2016.

În plus, schimbarea locației obiectivului ar fi putut fi respinsă de către pârâtă în chiar data solicitării încheierii actului adițional, neexistând niciun impediment ca acesta să solicite, în chiar momentul respectiv, rezilierea contractului de finanțare, lucru pe care nu l-a făcut.

Față de toate aceste argumente, constatând faptul că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, și ale art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006, raportat la situația de fapt din prezenta cauză, Înalta Curte va admite prezentul recurs.

Se impune a se preciza că, prin încheierea din ședința publică din 12.02.2018, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Direcției Generate Regionale a Finanțelor Publice Galați - AJ.F.P. Constanța - Serviciul Colectare și Executare Persoane Juridice, încheiere ce nu a fost atacată cu recurs astfel că a rămas definitivă, cu privire la respectivul aspect procedural, dobândind autoritatea de lucru judecat, astfel că Înalta Curte va menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea acțiunii față de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, față de soluția ce se va dispune în recurs și în raport cu complexitatea cauzei și cu munca prestată de către apărătorul recurentei în această fază procesuală, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației, ca parte care a pierdut procesul în sensul articolului 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat la plata sumei de 1440 RON către recurenta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (1.190 RON) și taxa judiciară de timbru (250 RON).

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, reținând cauza spre rejudecare, va admite acțiunea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 101CA din 04 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând cauza în fond:

Admite acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Anulează în tot Decizia nr. 73/15.06.2017 de soluționare a contestației formulate de societate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.03.2017 emis de către Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă - Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul M.D.R.A.P.F.E., precum și a procesului-verbal - titlu de creanță bugetară, prin care i s-a reținut obligația plății la bugetul de stat a sumei de 8.704.247,88 RON (contribuția din fonduri UE).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației la plata sumei de 1440 RON către recurenta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (1190 RON) și taxa judiciară de timbru (250 RON).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2021.