ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programul Operațional Regional, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional prin Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est, a solicitat:

- anularea Deciziei/Răspunsului Contestatar nr. 10202/27.03.2019 având ca obiect contestația reclamantei înregistrată sub nr. x/23.01.2019 asupra rezultatului verificării documentației de contractare pentru proiectul cod x;

- anularea Rezultatului verificării conformității administrative a documentației de contractare pentru proiectul cod SMIS 124941-Decizia nr. 33478/11.12.2018, 25637/DIPOR din 11.12.2018;

- obligarea autorităților pârâte să demareze faza de evaluare tehnică-financiară, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor legale din punct de vedere administrativ și al eligibilității;

- obligarea autorităților pârâte, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 32.036.609,13 RON, reprezentând contravaloarea ajutorului public nerambursabil prevăzut în cererea de finanțare.

Prin sentința civilă nr. 21/CA din 19 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția și, în baza art. 11 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției și trimiterea cauzei spre soluționare pe fond.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 22 din C. proc. civ. și a aplicat greșit dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, a apreciat recurenta că a demonstrat la fond faptul că decizia nr. 10202/27.03.2019 i-a fost comunicată la 23.04.2019, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este formulată cu respectarea termenului legal. Totodată, instanța de fond nu a analizat aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A menționat recurenta că la dosarul cauzei nu există o comunicare prin poștă, pârâta nerespectând prevederile Ghidului POR măsura 2.1. B., singura parte care poate face dovada momentului primirii deciziei fiind reclamanta prin numărul și data de înregistrare din registrul zilnic.

A susținut că, cel puțin în cadrul etapei de contestații, comunicarea dintre cele două părți, solicitant și instituție, se face în scris, prin depunerea documentelor la registratură/secretariat sau prin comunicare cu poștă, cu confirmare de primire. În ceea ce privește așa-zisa dovadă depusă de pârâtă privind comunicarea prin poșta electronică, recurenta a arătat că înscrisurile nu sunt semnate pentru conformitate cu originalul și că nu este evidențiat dacă există un atașament la e-mail, care ar fi fost conținutul său, dacă a fost transmis și dacă a ajuns la destinatar. Astfel, pârâta nu a depus și dovada de primire/confirmare din partea reclamantei în ceea ce privește acest e-mail.

Recurenta a mai arătat că a menționat întotdeauna o altă adresă de email ca adresă de corespondență, dar pârâta a făcut comunicarea la o altă adresă electronică. Nici pe platforma B. nu apare ca fiind emis/înregistrat alt act ulterior contestației din 31.01.2019.

A apreciat recurenta că, în lumina celor expuse, se impune aplicarea în cauză a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programul Operațional Regional, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional prin Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est, următoarele:

- anularea Deciziei/Răspunsului Contestatar nr. 10202/27.03.2019 având ca obiect contestația reclamantei înregistrată sub nr. x/23.01.2019 asupra rezultatului verificării documentației de contractare pentru proiectul cod x;

- anularea Rezultatului verificării conformității administrative a documentației de contractare pentru proiectul cod SMIS 124941-Decizia nr. 33478/11.12.2018, 25637/DIPOR din 11.12.2018;

- obligarea autorităților pârâte să demareze faza de evaluare tehnică-financiară, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor legale din punct de vedere administrativ și al eligibilității;

- obligarea autorităților pârâte, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 32.036.609,13 RON, reprezentând contravaloarea ajutorului public nerambursabil prevăzut în cererea de finanțare

Instanța de fond a respins acțiunea pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost aplicate greșit și că decizia nr. 10202/27.03.2019 i-a fost comunicată la 23.04.2019, data înregistrării răspunsului pârâtei în propriul registru general, motiv pentru care a apreciat că cererea de chemare în judecată este formulată cu respectarea termenului.

Potrivit textului legal menționat:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile."

Instanța de control judiciar reține că prima instanță a avut în vedere faptul că termenul de șase luni s-a împlinit la 28.09.2019, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanța de judecată la 21.10.2019. Astfel, introducerea cererii de chemare în judecată s-a realizat după împlinirea termenului legal de prescripție de 6 luni.

Analizând criticile susținute prin intermediul memoriului de recurs, instanța de control judiciar constată că, potrivit filei 132 dosar fond conținând informații privind solicitantul, înscrisuri atașate cererii de finanțare depuse de reclamantă, aceasta a indicat informațiile sale de contact și pe cele ale reprezentantului legal, C..

Astfel cum a reținut și instanța de fond, la aceste date de contact au fost realizate comunicările ulterioare, respectiv: adresa nr. x/09.07.2018, nr. y/09.07.2018 prin care Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est a comunicat domnului C. la adresa de e-mail faptul se confirmă primirea și înregistrarea cererii de finanțare pentru proiectul Incubator de afaceri A. pentru sectorul economic "lemn și mobilă" depus la data de 09.07.2018 la ora 11:18 prin intermediul aplicației electronice B., codul SMIS al cererii de finanțare fiind 124941.

Prin adresa nr. x/11.12.2018, nr. y/11.12.2018, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est comunică dlui administrator C. atât prin telefon/fax: x și e-maill rezultatul verificării conformității administrative și eligibilității, în sensul că cererea de finanțare pentru Proiectul denumit - Incubator de afaceri A. pentru sectorul economic "lemn și mobilă" a fost respinsă.

Împotriva acestui răspuns reclamanta prin reprezentantul său legal a formulat contestație, iar prin adresa nr. x/21.02.2019 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional și comunicată domnului C. administrator al S.C. A. S.A. prin e-mail: office@A.-internațional.ro se arată faptul că termenul prevăzut pentru soluționarea contestației se va prelungi, data estimată de soluționare fiind 22.03.2019. Același conținut are și adresa nr. x/21.03.2019, data estimată de soluționare a contestației fiind 29.03.2019.

Prin adresa nr. x/27.03.2019, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional a dispus respingerea contestației, arătând în cuprinsul acesteia faptul că decizia poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Comunicarea acestui act administrativ s-a realizat de către pârâtă prin adresa de e-mail a reprezentantului legal al reclamantei, respectiv la data de 28.03.2019, orele 4:14 PM dar și la orele 16:11 .

În aceste condiții, față de cele arătate anterior, Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că termenul de șase luni în care trebuia introdusă cererea de chemare în judecată s-a împlinit la 28.09.2019.

În ceea ce privește criticile recurentei în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar constată că această apărare nu a fost invocată de recurenta-reclamantă la fondul cauzei, nefiind, de altfel, indicate nici motivele temeinice pe care ar fi putut să le aibă în vedere instanța fondului pentru a aprecia că reclamanta ar fi putut introduce cererea și peste termenul de șase luni.

În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că nu s-a depus o comunicare prin poștă care să aibă atașată dovada confirmării de primire a deciziei, Înalta Curte reține că prevederile Ghidului solicitantului invocate de recurentă în acest sens, respectiv pct. 8, se referă la modalitatea în care solicitanții finanțărilor nerambursabile care se consideră nedreptățiți de rezultatele procesului de evaluare și contractare pot formula contestații către instituția pârâtă, nefiind impusă această modalitate de comunicare și în cazul răspunsurilor emise de pârâtă.

Cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta prin reprezentantul său legal s-a obligat la momentul depunerii cererii de finanțare a cunoaște orice comunicare emisă de pârâtă prin modalitățile puse la dispoziție și indicate de aceasta în cuprinsul cererii, respectiv telefon, fax, poștă electronică reprezentată de e-mail, toate acestea atât ale reclamantei, cât și ale reprezentantului său legal. Recurenta-reclamantă nu se poate raporta la un eveniment arbitrar ales și nereglementat nici de lege, nici de părți prin raportul de finanțare, astfel că nu pot fi primite criticile sale în sensul că momentul înregistrării adresei privind soluționarea contestației în registrul său este acela de la care ar trebui să curgă termenul de șase luni sau că data la care recurenta a primit și confirmat primirea înscrisului este 23.04.2019, astfel cum reiese din alocarea numărului de intrare în cadrul registrului de intrări/ieșiri al societății.

În plus, în cuprinsul adresei la care recurenta a făcut referire, înregistrată în registrul de intrări/ieșiri al societății sub nr. x/23.04.2019, sunt menționate aceleași date de contact ale administratorului recurentei, respectiv adresa de e-mail dmoraru70@yahoo.com.

În aceste condiții, sunt neîntemeiate criticile recurentei în sensul că înscrisurile depuse de pârâtă nu pot proba în favoarea acesteia faptul că răspunsul contestat ar fi fost comunicat la 28.03.2019.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare invocat de recurentă și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 21/CA din 19 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 21/CA din 19 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.