ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Constanța la data de 7 iulie 2005,reclamanta Curtea de Conturi a României –

Camera de Conturi Constanța a sesizat instanța în vederea obligării C.L. Medgidia

la restituirea către bugetul de stat a subvenției primite în anul 2004,

nejustificată și nerestituită de producătorul și distribuitorul de energie

termică SC E. SA, în valoare de 12.434.344.090 lei și a dobânzilor și

penalităților calculate de la data pronunțării sentinței.

S-a mai solicitat prin

sesizare și obligarea C.L. Medgidia la plata obligațiilor bugetare restante:

contribuția la asigurări sociale (610.385.031 lei), contribuția la asigurări

sociale de sănătate (198.718.008 lei), contribuția de asigurare pentru

accidente de muncă și boli profesionale (18.569.029 lei), precum și dobânzile

și penalitățile recalculate, la data pronunțării sentinței.

Prin sentința civilă nr. 186/

CA din 22 martie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ

și fiscal formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României – Camera de

Conturi a județului Constanța în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local

Medgidia și chematul în garanție P.M.

A obligat pe pârâtul C.L. Medgidia

la plata sumei de 159.656,98 RON reprezentând 122.359,95 RON dobânzi și

37.303,03 RON penalități, calculate la suma de 1.243.434,40 RON primită ca

subvenție, către bugetul de stat. A respins ca nefondată, cererea de chemare în

garanție formulată de pârât, în contradictoriu cu P.M. și a obligat pe pârâtul

Consiliul Local Medgidia la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată

către chematul în garanție.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3.1(2) din Ordin M.F.P. nr.

1862/2004, „regiile autonome, societățile comerciale, serviciile publice de

interes local și agenții economici care au beneficiat de subvenții pentru

acoperirea diferențelor de preț și de tarif pentru energia termică livrată

populației, acordate în avans în temeiul art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 162/1999

aprobată prin Legea nr. 328/ 2002, restituie la bugetul local eventualele sume

încasate în plus, determinate pe baza deconturilor justificative pe luna

decembrie 2004, până la 17 ianuarie 2005, în condițiile legii”.

S-a reținut că se datorează

bugetului de stat dobânzi și penalități de întârziere pentru restituirea

sumelor încasate în plus de către pârât din subvențiile aferente anului 2004,

începând cu 17 ianuarie 2005, sumele fiind: 1.223.359,95 RON dobânzi și

37.303,02 RON penalități de întârziere (raport expertiză – fila 53 dosar).

În ce privește obligarea

pârâtului la plata contribuției de asigurări sociale, asigurarea de sănătate și

pentru accidente de muncă, cu dobânzile și penalitățile aferente, s-a constatat

că sumele pretinse s-au plătit de către pârât (atât debitele principale, cât și

accesoriile acestora) la data de 11 august 2006.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs C.L. Medgidia, solicitând modificarea sentinței în

sensul de a fi obligat numai la plata sumei de 28.908,01 lei, reprezentând

majorări și penalități pentru întârzierea decontărilor, conform O.U.G. nr. 162/1999.

În motivare, recurentul a

arătat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 4 din O.U.G. nr.

162/1999. SC E. SA Medgidia nu avea posibilitatea să facă decontarea

intermediară de la 15 aprilie 2004 deoarece la data de 31 martie 2004 agentul

economic avea în stoc, conform evidențelor contabile, combustibilul

aprovizionat în vederea furnizării de apă caldă, în sumă de 525.802,46 lei, mai

mult cu 134.796,32 lei decât diferența de justificat (391.006,14 lei), ceea ce

înseamnă că pentru aprovizionare a folosit și resurse proprii ce urmează a fi

decontate de Primăria Medgidia pe baza situațiilor depuse.

Cât privește suma pe care o

consideră datorată, recurentul a susținut că aceasta se ridică la 28.908,01

lei, întrucât pentru suma de 926.892,64 lei nu s-a făcut decontarea la 17

ianuarie 2005, rezultând majorări pe penalități în cuantumul arătat.

Pe parcursul soluționării

recursului, recurentul a depus ordinul de plată emis la 6 iulie 2007 din care

rezultă că a plătit în beneficiul bugetului de stat suma de 28.908,01 lei.

Intimații-pârâți nu au

formulat întâmpinare.

Examinând sentința prin

prisma motivului de recurs invocat, încadrat de Înalta Curte în motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Intimata - reclamantă Curtea

de Conturi a României – Direcția de Control Financiar Ulterior Constanța a

sesizat instanța de fond pentru a obliga pe recurentul-pârât C.L. Medgidia să

plătească mai multe sume datorate bugetului de stat. Prin recursul de față se

critică numai partea din hotărâre referitoare la subvenția primită de recurent

pentru energia termică în anul 2004, întrucât în privința celorlalte debite,

cum s-a expus în cele ce preced, rezolvarea dată de prima instanță i-a fost

favorabilă.

Într-adevăr, dezlegarea

pricinii este dată de dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 162/1999

privind instituirea prețului național de referință pentru energia termică

furnizată populației prin sisteme centralizate, precum și pentru acordarea de

ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate ale populației, aprobată prin

Legea nr. 328/2002, potrivit cu care „regularizarea definitivă a avansurilor,

pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie a anului curent, se va

face până la data de 15 ianuarie a anului următor, respectiv 15 aprilie, pentru

avansurile acordate pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie a fiecărui an”.

Necontestat, furnizorul de

apă caldă și căldură a justificat conform deconturilor depuse pentru primul

trimestru al anului 2004 suma de 1.108.993,90 lei din suma totală de 1.500.000

lei primită ca avans. Diferența rămasă împreună cu avansurile primite de la

bugetul local pentru lunile octombrie – decembrie 2004, în valoare totală de

1.850.000 lei trebuia decontată conform prevederilor alin. (3) al aceluiași art.

4 din O.U.G. nr. 162/1999, în sensul că „valoarea deconturilor justificative

pentru alocarea efectivă a subvențiilor necesare acoperirii diferențelor

respective se va deduce lunar din avansurile acordate”. Data limită pentru

efectuarea regularizării finale, stabilită prin pct. 3.1.(2) din O.M.F.P. nr. 1862/2004,

este 17 ianuarie 2005.

Aceasta a fost și concluzia

expertului contabil, exprimată în expertiza dispusă la fondul cauzei, care a

conchis în sensul că regularizarea finală, cu restituirea sumelor încasate în

plus în contul 21.22 februarie 05 „Restituiri de fonduri din finanțarea

bugetară a anilor precedenți” trebuia făcută până la data de 17 ianuarie 2005.

Drept urmare, majorările și

penalitățile datorate au fost corect calculate de recurent la suma de

926.892,64 lei, în condițiile în care, pentru suma de 923.107,40 lei s-au depus

în termen deconturile aferente, rezultând astfel un debit total de 28.908,01 cu

privire la care intimații nu au formulat în recurs nici o obiecțiune.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) si alin (3) C. proc. civ., se va admite

recursul, modificându-se în parte sentința în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.L. Medgidia împotriva sentinței civile nr. 186/ CA din 22 martie 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că obligă pârâtul C.L. Medgidia la plata sumei de 28.908,01

lei reprezentând majorări și penalități pentru întârzierea decontărilor la bugetul

de stat.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2007.