ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța la data de 7 iulie 2005,reclamanta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Constanța a sesizat instanța în vederea obligării C.L. Medgidia la restituirea către bugetul de stat a subvenției primite în anul 2004, nejustificată și nerestituită de producătorul și distribuitorul de energie termică SC E. SA, în valoare de 12.434.344.090 lei și a dobânzilor și penalităților calculate de la data pronunțării sentinței. S-a mai solicitat prin sesizare și obligarea C.L. Medgidia la plata obligațiilor bugetare restante: contribuția la asigurări sociale (610.385.031 lei), contribuția la asigurări sociale de sănătate (198.718.008 lei), contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale (18.569.029 lei), precum și dobânzile și penalitățile recalculate, la data pronunțării sentinței.

Prin sentința civilă nr. 186/ CA din 22 martie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a județului Constanța în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Medgidia și chematul în garanție P.M. A obligat pe pârâtul C.L. Medgidia la plata sumei de 159.656,98 RON reprezentând 122.359,95 RON dobânzi și 37.303,03 RON penalități, calculate la suma de 1.243.434,40 RON primită ca subvenție, către bugetul de stat. A respins ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârât, în contradictoriu cu P.M. și a obligat pe pârâtul Consiliul Local Medgidia la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către chematul în garanție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3.1(2) din Ordin M.F.P. nr. 1862/2004, „regiile autonome, societățile comerciale, serviciile publice de interes local și agenții economici care au beneficiat de subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif pentru energia termică livrată populației, acordate în avans în temeiul art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 162/1999 aprobată prin Legea nr. 328/ 2002, restituie la bugetul local eventualele sume încasate în plus, determinate pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie 2004, până la 17 ianuarie 2005, în condițiile legii”. S-a reținut că se datorează bugetului de stat dobânzi și penalități de întârziere pentru restituirea sumelor încasate în plus de către pârât din subvențiile aferente anului 2004, începând cu 17 ianuarie 2005, sumele fiind: 1.223.359,95 RON dobânzi și 37.303,02 RON penalități de întârziere (raport expertiză – fila 53 dosar).

În ce privește obligarea pârâtului la plata contribuției de asigurări sociale, asigurarea de sănătate și pentru accidente de muncă, cu dobânzile și penalitățile aferente, s-a constatat că sumele pretinse s-au plătit de către pârât (atât debitele principale, cât și accesoriile acestora) la data de 11 august 2006. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs C.L. Medgidia, solicitând modificarea sentinței în sensul de a fi obligat numai la plata sumei de 28.908,01 lei, reprezentând majorări și penalități pentru întârzierea decontărilor, conform O.U.G. nr. 162/1999. În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 162/1999.

SC E. SA Medgidia nu avea posibilitatea să facă decontarea intermediară de la 15 aprilie 2004 deoarece la data de 31 martie 2004 agentul economic avea în stoc, conform evidențelor contabile, combustibilul aprovizionat în vederea furnizării de apă caldă, în sumă de 525.802,46 lei, mai mult cu 134.796,32 lei decât diferența de justificat (391.006,14 lei), ceea ce înseamnă că pentru aprovizionare a folosit și resurse proprii ce urmează a fi decontate de Primăria Medgidia pe baza situațiilor depuse. Cât privește suma pe care o consideră datorată, recurentul a susținut că aceasta se ridică la 28.908,01 lei, întrucât pentru suma de 926.892,64 lei nu s-a făcut decontarea la 17 ianuarie 2005, rezultând majorări pe penalități în cuantumul arătat.

Pe parcursul soluționării recursului, recurentul a depus ordinul de plată emis la 6 iulie 2007 din care rezultă că a plătit în beneficiul bugetului de stat suma de 28.908,01 lei. Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare. Examinând sentința prin prisma motivului de recurs invocat, încadrat de Înalta Curte în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Intimata - reclamantă Curtea de Conturi a României – Direcția de Control Financiar Ulterior Constanța a sesizat instanța de fond pentru a obliga pe recurentul-pârât C.L. Medgidia să plătească mai multe sume datorate bugetului de stat.

Prin recursul de față se critică numai partea din hotărâre referitoare la subvenția primită de recurent pentru energia termică în anul 2004, întrucât în privința celorlalte debite, cum s-a expus în cele ce preced, rezolvarea dată de prima instanță i-a fost favorabilă. Într-adevăr, dezlegarea pricinii este dată de dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 162/1999 privind instituirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, precum și pentru acordarea de ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate ale populației, aprobată prin Legea nr. 328/2002, potrivit cu care „regularizarea definitivă a avansurilor, pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie a anului curent, se va face până la data de 15 ianuarie a anului următor, respectiv 15 aprilie, pentru avansurile acordate pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie a fiecărui an”.

Necontestat, furnizorul de apă caldă și căldură a justificat conform deconturilor depuse pentru primul trimestru al anului 2004 suma de 1.108.993,90 lei din suma totală de 1.500.000 lei primită ca avans. Diferența rămasă împreună cu avansurile primite de la bugetul local pentru lunile octombrie – decembrie 2004, în valoare totală de 1.850.000 lei trebuia decontată conform prevederilor alin. (3) al aceluiași art. 4 din O.U.G. nr. 162/1999, în sensul că „valoarea deconturilor justificative pentru alocarea efectivă a subvențiilor necesare acoperirii diferențelor respective se va deduce lunar din avansurile acordate”. Data limită pentru efectuarea regularizării finale, stabilită prin pct. 3.1.(2) din O.M.F.P.

nr. 1862/2004, este 17 ianuarie 2005. Aceasta a fost și concluzia expertului contabil, exprimată în expertiza dispusă la fondul cauzei, care a conchis în sensul că regularizarea finală, cu restituirea sumelor încasate în plus în contul 21.22 februarie 05 „Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți” trebuia făcută până la data de 17 ianuarie 2005. Drept urmare, majorările și penalitățile datorate au fost corect calculate de recurent la suma de 926.892,64 lei, în condițiile în care, pentru suma de 923.107,40 lei s-au depus în termen deconturile aferente, rezultând astfel un debit total de 28.908,01 cu privire la care intimații nu au formulat în recurs nici o obiecțiune. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) si alin (3) C. proc.

civ., se va admite recursul, modificându-se în parte sentința în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.L. Medgidia împotriva sentinței civile nr. 186/ CA din 22 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul C.L. Medgidia la plata sumei de 28.908,01 lei reprezentând majorări și penalități pentru întârzierea decontărilor la bugetul de stat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2007.