ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7628/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 27 martie 2000 la Tribunalul Constanța reclamantul T.S.N.I. a chemat în

judecată pe pârâții I.Ș.J. Constanța, Consiliul local Constanța, Municipiul

Constanța prin primar și Statul Român prin D.G.F.P. Constanța solicitând să se

constate nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului

proprietatea autorilor săi situat în Constanța, și pârâții să fie obligați să-i

lase în deplină proprietate și posesie acest imobil.

În drept a invocat dispozițiile art.

480 C. civ. și Decretul nr. 92/1950.

În motivare a arătat că trecerea în

proprietatea statului s-a făcut nelegal cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950.

I.Ș.J. Constanța a formulat cerere

reconvențională solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de

173.529.728 lei contravaloarea îmbunătățirilor.

De asemenea, în cauză a formulat

cerere de intervenție în interes propriu A.P.L.E.C. solicitând obligarea

reclamantului la plata sumei de 500.000.000 lei reprezentând investițiile

efectuate și instituirea unui drept de retenție până la restituirea

contravalorii investiției.

În motivarea celor două cereri s-a

susținut că în imobil funcționează o asociație fără scop lucrativ din anul 1995

și cu acordul I.S.J. Constanța s-au efectuat îmbunătățiri și investiții.

Prin sentința civilă nr. 831 din 18

decembrie 2000 Tribunalul Constanța a respins acțiunea și cererea

reconvențională cât și de intervenție a I.S.J. Constanța și A.P.L.E.C.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că imobilul are destinația de grădiniță și că reclamantul nu

a făcut dovada transmiterii legale către el a acestuia și nici a împrejurării

că autorul făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la aplicarea

dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.

Împotriva acestei sentințe reclamantul

a declarat apel arătând că și-a dovedit calitatea procesuală activă, că a

dovedit că autorul său era exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.

Bunul revendicat a fost inițial

rechiziționat de armata sovietică și ulterior naționalizat. În anul 1952

imobilul a fost transformat în grădiniță, în prezent fiind privatizat.

Prin decizia nr. 72/c din 27

ianuarie 2004 Curtea de Apel Constanța a admis apelul, a schimbat în parte

sentința, a obligat pârâtul Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța

prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, intervenientul I.Ș.J.

Constanța și intervenienta A.P.L.E.C. să lase în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul.

A luat act că intervenientul I.Ș.J. Constanța

a renunțat la judecata cererii reconvenționale. A menținut celelalte

dispoziții.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență, în baza probelor de la dosar, că reclamantul a făcut dovada

calității procesuale active.

Imobilul a fost preluat de stat fără

titlu valabil fiind inițial rechiziționat de armata sovietică iar ulterior a

fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 fără a se avea în vedere că

proprietarii erau exceptați de la aplicarea măsurii naționalizării.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local

Constanța invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și

intervenienta A.P.L.E.C. invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. proc.

civ.

În ce privește recursul

intervenientei A.P.L.E.C. la data de 30 iunie 2005 s-a înregistrat la dosarul

cauzei cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta

intervenientă.

Procesul civil este guvernat între

altele de principiul disponibilității.

Potrivit art. 246 alin. (1) și (2) C.

proc. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în

ședință fie prin cerere scrisă.

Textul reglementează unul din actele

procedurale de dispoziție ale părților.

În conținutul principiului

disponibilității intră și dreptul părților de a face acte procesuale de

dispoziție care sunt acte de voință cu privire la drepturile lor subiective

deduse judecății sau a mijloacelor procesuale prin care se pot recunoaște și

stabili aceste drepturi.

Așa fiind, urmează a se lua act că

intervenienta A.P.L.E.C. a renunțat la judecata recursului.

În recursul pârâților Consiliul

local Constanța și Municipiul Constanța prin primar este criticată hotărârea

instanței de apel deoarece nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție

formulată de A.P.L.E.C., luând doar act de renunțarea la judecata cererii de

către intervenientă, cerere care nu a fost analizată nici de instanța de fond.

O altă critică constă în faptul că

imobilul nu a fost identificat corect, instanța nu a stabilit situația de fapt

pe baza analizei judicioase a probelor de la dosar.

În sfârșit, mai este criticată

hotărârea și pentru că în ipoteza în care s-ar accepta că imobilul nu ar fi

trecut legal în proprietatea statului, odată cu trecerea bunului din domeniul

privat în domeniul public al municipiului, restituirea în natură este

imposibilă.

Recursul pârâților este nefondat și

în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins

pentru considerentele ce succed.

Critica referitoare la neanalizarea

cererii de intervenție nu poate fi primită.

În raport de dispozițiile art. 246 C.

proc. civ. procesul civil este guvernat de principiul disponibilității instanța

fiind ținută a respecta voința părții.

În ce privește critica vizând

neidentificarea corectă a imobilului determinată de o analiză nejudicioasă a

probelor, nu poate fi primită deoarece în cauză s-a efectuat un raport de

expertiză necontestat de pârâți. Reclamantul a depus acte care îi demonstrează

calitatea procesuală activă.

S-a demonstrat că imobilul a trecut

fără titlu în proprietatea statului. Lucrările efectuate nu au avut

autorizație, iar în ce privește materialele și manopera nu s-au adus probe

justificative.

De altfel, imobilul a fost corect

retrocedat și din perspectiva dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001,

modificată de Legea nr. 247/2005 și republicată.

În acest fel și următoarea critică

prin care se susține că bunul făcând parte din domeniul public restituirea în

natură este imposibilă urmează a fi înlăturată.

Odată discutate și rezolvate aceste

critici se pot considera cercetate și analizate și restul criticilor care le

sprijină pe acestea, fiind subsumate lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin primar

împotriva deciziei nr. 72/C din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța,

secția civilă.

Ia act că intervenienta A.P.L.E.C. a

renunțat la judecarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.