ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2004, reclamanta C.C.V., a chemat în judecată pârâta SC P. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din spațiul proprietatea sa denumit H.B., cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta a folosit spațiul în baza unui contract de închiriere încheiat cu F. Brașov, contract ce a încetat în anul 2003, lăsându-l în continuare în mod abuziv. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2094 din 29 noiembrie 2004 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că spațiul respectiv se află în proprietatea sa conform extrasului de C.F. și că contractul de închiriere încheiat cu F. a expirat, situație în care se impune restituirea lucrului în starea în care s-a aflat la predare. Împotriva sentinței instanței de fond a promovat apel pârâta pentru următoarele motive: citarea a fost necorespunzătoare ceea ce a condus la înfrângerea dreptului la apărare; nu au fost îndeplinite condițiile art. 720 1 C. proc. civ., privind concilierea prealabilă, prin contractul de locație din 1 iulie 2004 încheiat cu F. Brașov s-a prelungit termenul de închiriere până la 1 iulie 2005 neexistând raporturi contractuale cu reclamanta.

În cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât acțiunea a fost introdusă în numele C.C.V., care nu este proprietar de carte funciară a spațiului în litigiu, lipsa calității de reprezentant a numitului M.O., pentru reclamantă întrucât aceasta nu a fost niciodată președintele acesteia, din datele registrului comerțului rezultând că reprezentarea societății este asigurată de R.I. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 129 din 12 iulie 2005 a respins ca nefondate excepțiile ridicate de apelantă, a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că excepțiile invocate de apelantă sunt neîntemeiate întrucât organizația C.C.V.

este una și aceeași persoană juridică cu C.C.V., așa cum rezultă din actele statutare înregistrate la organele fiscale și, pe de altă parte conform încheierii judecătorului delegat la O.R.C. din 2 februarie 2005, reprezentarea cooperativei este asigurată de președintele consiliului de administrație în persoana d-lui M.O. situație neschimbată încă din anul 2001. S-a reținut că pârâta a fost regulat citată neputându-se reține o încălcare a dreptului la apărare și că față de obiectul cauzei dedus judecății în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. Pe fondul cauzei instanța de apel a reținut că atât contractul de închiriere cât și contractul de locație valabil până la 1 iulie 2005 sunt încheiate cu F. Brașov și nu cu reclamanta intimată care este un terț în contractele de locație, iar dovedirea și exercitarea dreptului de proprietate invocat pot fi realizate pe calea unei acțiuni reale în revendicare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că în litigiu nu se discută dreptul de proprietate asupra imobilului ci folosința abuzivă a acestuia de către pârâta intimată. Recursul este fondat. Obiectul cauzei dedus judecății l-a constituit cererea de evacuare din spațiul denumit H.B. În dovedirea susținerilor reclamanta recurentă a depus extras de carte funciară din conținutul căruia rezultă la descrierea imobilului că este vorba de o casă cu parter și etaj, magazie, grajd, șură și un ghețar în suprafață de 800 mp. cumpărat cu act. Din acest înscris nu rezultă cu certitudine că este vorba de spațiul intitulat H.B.

cu atât mai mult cu cât pârâta intimată pretinde că are contract de locațiune încheiat încă din 2002, dar din conținutul acestora de asemenea nu rezultă ce suprafață este închiriată. În aceste condiții în mod eronat instanța de apel a considerat că reclamanta recurentă avea calea unei acțiuni în revendicare, atâta timp cât a făcut dovada unui drept de proprietate, numai că datele de identificare ale imobilului nu coincid cu datele înscrise în contractele de locațiune depuse de pârâta intimată în apărare. Față de cele arătate se impune în condițiile art. 312 alin. (3) teza finală C. proc. civ. casarea deciziei criticată și față de caracterul devolutiv al apelului instanța va încuviința administrarea probatoriilor ce rezultă din dezbateri respectiv înscrisuri suplimentare privind proprietatea spațiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.C.V., împotriva deciziei nr. 129 din 12 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosar nr. 142/1995. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2006.