ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 noiembrie 2004, reclamanta C.C.V., a chemat în judecată pârâta SC P. SRL

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună evacuarea

acesteia din spațiul proprietatea sa denumit H.B., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că pârâta a folosit spațiul în baza unui contract de închiriere încheiat

cu F. Brașov, contract ce a încetat în anul 2003, lăsându-l în continuare în

mod abuziv.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2094 din 29 noiembrie 2004 a

admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

În motivarea soluției instanța de

fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că spațiul respectiv se află în

proprietatea sa conform extrasului de C.F. și că contractul de închiriere

încheiat cu F. a expirat, situație în care se impune restituirea lucrului în

starea în care s-a aflat la predare.

Împotriva sentinței instanței de

fond a promovat apel pârâta pentru următoarele motive: citarea a fost

necorespunzătoare ceea ce a condus la înfrângerea dreptului la apărare; nu au

fost îndeplinite condițiile art. 720

1

C. proc. civ., privind

concilierea prealabilă, prin contractul de locație din 1 iulie 2004 încheiat cu

F. Brașov s-a prelungit termenul de închiriere până la 1 iulie 2005 neexistând

raporturi contractuale cu reclamanta.

În cauză s-a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, întrucât acțiunea a fost introdusă

în numele C.C.V., care nu este proprietar de carte funciară a spațiului în

litigiu, lipsa calității de reprezentant a numitului M.O., pentru reclamantă

întrucât aceasta nu a fost niciodată președintele acesteia, din datele registrului

comerțului rezultând că reprezentarea societății este asigurată de R.I.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 129 din 12 iulie 2005 a respins ca nefondate

excepțiile ridicate de apelantă, a admis apelul, a schimbat în tot sentința

criticată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că excepțiile invocate de apelantă sunt

neîntemeiate întrucât organizația C.C.V. este una și aceeași persoană juridică

cu C.C.V., așa cum rezultă din actele statutare înregistrate la organele

fiscale și, pe de altă parte conform încheierii judecătorului delegat la O.R.C.

din 2 februarie 2005, reprezentarea cooperativei este asigurată de președintele

consiliului de administrație în persoana d-lui M.O. situație neschimbată încă

din anul 2001.

S-a reținut că pârâta a fost regulat

citată neputându-se reține o încălcare a dreptului la apărare și că față de

obiectul cauzei dedus judecății în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Pe fondul cauzei instanța de apel a

reținut că atât contractul de închiriere cât și contractul de locație valabil

până la 1 iulie 2005 sunt încheiate cu F. Brașov și nu cu reclamanta intimată

care este un terț în contractele de locație, iar dovedirea și exercitarea

dreptului de proprietate invocat pot fi realizate pe calea unei acțiuni reale

în revendicare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen și legal timbrat reclamanta, criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că în litigiu nu

se discută dreptul de proprietate asupra imobilului ci folosința abuzivă a acestuia

de către pârâta intimată.

Recursul este fondat.

Obiectul cauzei dedus judecății l-a

constituit cererea de evacuare din spațiul denumit H.B.

În dovedirea susținerilor reclamanta

recurentă a depus extras de carte funciară din conținutul căruia rezultă la

descrierea imobilului că este vorba de o casă cu parter și etaj, magazie,

grajd, șură și un ghețar în suprafață de 800 mp. cumpărat cu act.

Din acest înscris nu rezultă cu

certitudine că este vorba de spațiul intitulat H.B. cu atât mai mult cu cât

pârâta intimată pretinde că are contract de locațiune încheiat încă din 2002,

dar din conținutul acestora de asemenea nu rezultă ce suprafață este

închiriată.

În aceste condiții în mod eronat

instanța de apel a considerat că reclamanta recurentă avea calea unei acțiuni

în revendicare, atâta timp cât a făcut dovada unui drept de proprietate, numai

că datele de identificare ale imobilului nu coincid cu datele înscrise în

contractele de locațiune depuse de pârâta intimată în apărare.

Față de cele arătate se impune în

condițiile art. 312 alin. (3) teza finală C. proc. civ. casarea deciziei

criticată și față de caracterul devolutiv al apelului instanța va încuviința

administrarea probatoriilor ce rezultă din dezbateri respectiv înscrisuri

suplimentare privind proprietatea spațiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.C.V., împotriva deciziei nr. 129 din 12 iulie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, în dosar nr. 142/1995.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare, Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2006.