ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 762/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Buftea la data de 23 iulie 2003, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe M.A. pentru ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Afumați, jud. Ilfov, pe care îl ocupă fără titlu legal. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2346 din 24 iunie 2002 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 1740/2002, definitivă și irevocabilă, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul iar imobilul din comuna Afumați, i-a fost atribuit în deplină proprietate și posesie, însă pârâtul refuză să se conformeze dispozitivului hotărârii judecătorești.

Judecătoria Buftea, prin sentința nr. 2614 din 3 octombrie 2003 a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul din comuna Afumați, pentru lipsa de titlu. Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 239 A din 10 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Împotriva acestei din urmă decizii pârâtul M.A. a declarat recurs la 30 martie 2004, precizând că motivele recursului le va formula în termenul prevăzut de lege, fapt care nu s-a întâmplat. Potrivit prevederilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din același cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Totodată, în conformitate cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În speță, din dovada de primire și procesul verbal de predare a hotărârii, aflat la fila 18 din dosarul nr. 3441/2003 al Curții de Apel București, secția a III a civilă, rezultă că recurentului-pârât i s-a comunicat decizia nr. 239 A din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a civilă, la data de 15 martie 2004. Recurentul nu a respectat dispozițiile legale menționate, deoarece, deși a declarat recursul în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de text, termen care a început să curgă de la data de 16 martie 2004. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea precum și prevederile art. 306 alin. (1) din același cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și văzând că în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs pentru a le pune în discuție părților, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate că recursul declarat de recurentul-pârât este nul. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și cum, în speță, intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar, recurentul-pârât va fi obligat la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de pârâtul M.A. împotriva deciziei nr. 239 A din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Obligă pe recurentul-pârât M.A. să plătească intimatei-reclamantei M.M. suma de 10 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2005.