ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 4795 din 18 august 2003 reclamanții M.A. și M.R. au

chemat în judecată pe pârâta I.I. și au solicitat să se dispună evacuarea

acesteia din apt. nr. 15 situat în orașul Buftea, pentru lipsa titlului

locativ.

Judecătoria Buftea prin sentința

civilă nr. 2625 din 6 octombrie 2003 a respins acțiunea cu motivarea că exista

o promisiune de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu încheiată de

reclamanta M.R., în calitate de promitent și pârâta I.I., pentru prețul de 9 milioane

lei, achitat.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a admis apelul

declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței civile nr. 2625 din 6

octombrie 2003 a Judecătoriei Buftea pe care a schimbat-o în tot în sensul că a

admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din apartament.

S-a reținut că pârâta locuiește în

apartamentul în litigiu fără titlu întrucât pe de o parte imobilul în litigiu

este proprietatea reclamanților, iar pe de altă parte acțiunea prin care pârâta

a solicitat să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare

încheiată cu reclamanta a fost respinsă prin hotărâre judecătorească

definitivă.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs pârâta I.I., a solicitat casarea în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de apel i-a încălcat

dreptul de apărare întrucât i-a respins nejustificat cererea pe care a

formulat-o pentru a-și angaja apărător.

Curtea urmează să respingă recursul

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 156 C. proc. civ. instanța

va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când

instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, la cererea părții,

pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Pârâta I.I. a solicitat, la data de

26 ianuarie 2004 amânarea cauzei pentru lipsă de apărare însă nu a motivat în

nici un mod cererea sa.

Instanța de apel, neexistând motive

temeinice, a respins corect cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Pârâta nu a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Cum instanța de apel a făcut în

cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta I.I. împotriva deciziei nr. 120/A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.