ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7198/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul I.I. a solicitat obligarea pârâtelor A.P.A.P.S. și SC S. SA Alexandria să-i răspundă la notificările adresate potrivit Legii nr. 10/2001 prin care în calitate de persoană îndreptățită solicitase acordarea despăgubirilor pentru moara țărănească și a terenului aferent situată în comuna Poeni, sat Vața. Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 409 din 23 iunie 2003, în urma administrării probei cu înscrisuri și expertiză a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, în valoare de 1.098.677.745 lei pentru moară, anexe și teren aferent.

S-a reținut în motivare că autorul reclamantului a fost proprietarul imobilului naționalizat în anul 1948, moara fiind inclusă apoi în patrimoniul SC S. SA Alexandria. În prezent moara nu mai este funcțională în starea în care a fost naționalizată, astfel încât se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 558 din 21 noiembrie 2003 a admis apelurile declarate de pârâți și, admițând excepția prematurității, invocată de aceștia, a respins ca prematură acțiunea. S-a invocat în pronunțarea acestei soluții faptul că reclamantul nu ar fi notificat A.P.A.P.S. în condițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii în termen legal reclamantul a declarat recurs, prin care a invocat incidența art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. S-a susținut în esență că decizia nu a fost motivată în drept și conține nenumărate contradicții, fiind nelegală, în condițiile în care, o notificare cu conținut identic a fost adresată fiecăreia dintre cele două pârâte. Prin întâmpinare, A.P.A.P.S. (fostă A.P.A.P.S.) a solicitat respingerea recursului. Recursul este fondat și va fi admis conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința modificării deciziei și a menținerii sentinței de fond, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Această ipoteză se regăsește în speță, în analiza deciziei Curții de Apel.

Admițând apelul pârâtei A.P.A.P.S., în primă parte a motivării s-a reținut că această instituție nu a fost notificată, pentru ca în finalul paragrafului să se constate că a fost notificată. Și motivul de nelegalitate invocat este întemeiat, în condițiile în care s-a respins acțiunea ca prematură. Legea nr. 10/2001, ca lege specială ce reglementează procedura retrocedării a fost respectată de intimatul-reclamant, care a notificat atât societatea deținătoare, cât și instituția statului implicată în privatizarea societății deținătoare. Împrejurarea că notificărilor nu li s-a răspuns nu atrage consecința respingerii acțiunii în justiție ca prematură, față de caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001.

De aceea, conform art. 312 C. proc. civ. modificându-se decizia atacată, vor fi respinse apelurile pârâtelor împotriva sentinței de fond care va fi menținută ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 558 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică decizia recurată, în sensul că, respinge ca nefondat apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 409 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Teleorman, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2005.