ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4137/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 29 ianuarie 2003 pe rolul Judecătoriei Pitești reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâții C.T. și C.L. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispune obligarea pârâților să-și ridice de pe terenul proprietatea sa un număr de 42 pruni. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 4074 din 7 noiembrie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei B.L. obligând pârâții să ridice cei 26 de pruni plantați pe terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 836 mp, parte din suprafața totală de 1672 mp, teren arabil extravilan, sola 16, parcela 471, pct. „opritură”, sat Tîrlești, comuna Moșoaia, județul Argeș, cu vecinătățile indicate în titlul de proprietate nr. 100799 din 6 octombrie 1997 sau, în caz de refuz, a autorizat pe reclamantă să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților, respectiv pentru suma de 400.000 lei.

Împotriva sentinței mai sus menționate, pârâtul C.M. a declarat în termen legal apel. În motivare, a criticat sentința pentru greșita obligare a sa la desființarea plantației deși a fost înființată anterior punerii în posesie a reclamantei dar și pentru greșita stabilire a existenței plantației pe terenul pentru care reclamanta deține titlu. A fost criticată soluția pentru greșita admitere a acțiunii, deși expertiza cauzei stabilește că scoaterea pomilor ar produce o vătămare prea mare, întrucât aceștia, în vârstă de 8-10 ani nu mai pot fi replantați. Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 325/A din 20 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C.L.M. împotriva sentinței civile nr. 4074 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Pitești.

La data de 25 martie 2004 același pârât a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Pârâtul prin motivele de recurs arată că din considerentele hotărârii atacate nu rezultă obiectul pricinii dedus judecății și că în mod greșit s-au interpretat dispozițiile art. 494 alin. (2) C. civ., în sensul că nu s-a avut în vedere că anterior titlului de proprietate al reclamantei, pârâtul a fost pus în posesie pe aceeași suprafață de teren încă din 1991, ba mai mult în momentul de față i s-a eliberat titlu de proprietate pentru aceeași suprafață, act ce poartă numărul 123546 din 2 octombrie 2003. Recursul se verifică a fi nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Recurentul nu și-a fondat posesia și respectiv lucrările de înființare a unei plantații, pe un titlu, în condițiile art.486 C. civ. S-a constatat că în cadrul procesului de revendicare recurentul ocupă fără titlu, lângă proprietatea reclamantei, terenul. În ceea ce privește identificarea terenului, critica recurentului este nefondată, faptul înființării plantației pe terenul proprietatea reclamantei, fiind statuat cu putere de adevăr între părți, în dosarul de revendicare. Motivul prin care se pretinde că s-ar fi realizat o nouă punere în posesie a părților, în așa fel încât proprietatea terenului pe care se află plantația ar fi revenit recurentului-pârât, nu se poate lua în considerare, acesta având la îndemână căile de atac extraordinare la adresa hotărârii pronunțate în revendicare.

Așadar, nu se pot face noi verificări cu privire la calitatea de proprietar, față de dispozițiile art. 1201 C. civ. În mod corect instanța de apel a stabilit că la data judecării acțiunii în revendicare s-a avut în vedere posibilitatea la acel moment ca pomii să fie replantați, deci dacă s-ar fi executat de bună voie hotărârea, recurentul nu ar fi suport prejudiciul pierderii capacității de producție a plantației. Critica privitoare la imposibilitatea replantării pomilor fructiferi este și ea nefondată și nu constituie un impediment la eliberarea terenului, câtă vreme recurentul-pârât nu a dovedit buna credință la înființarea plantației. Așa fiind, față de considerentele arătate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.L.M. împotriva deciziei nr. 325/A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 mai 2005.