ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4137/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

29 ianuarie 2003 pe rolul Judecătoriei Pitești reclamanta B.L. a chemat în

judecată pe pârâții C.T. și C.L. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să

se dispune obligarea pârâților să-și ridice de pe terenul proprietatea sa un

număr de 42 pruni.

Judecătoria Pitești, prin sentința

civilă nr. 4074 din 7 noiembrie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei B.L.

obligând pârâții să ridice cei 26 de pruni plantați pe terenul proprietatea

reclamantei în suprafață de 836 mp, parte din suprafața totală de 1672 mp,

teren arabil extravilan, sola 16, parcela 471, pct. „opritură”, sat Tîrlești,

comuna Moșoaia, județul Argeș, cu vecinătățile indicate în titlul de

proprietate nr. 100799 din 6 octombrie 1997 sau, în caz de refuz, a autorizat

pe reclamantă să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților, respectiv pentru

suma de 400.000 lei.

Împotriva sentinței mai sus

menționate, pârâtul C.M. a declarat în termen legal apel.

În motivare, a criticat sentința

pentru greșita obligare a sa la desființarea plantației deși a fost înființată

anterior punerii în posesie a reclamantei dar și pentru greșita stabilire a

existenței plantației pe terenul pentru care reclamanta deține titlu.

A fost criticată soluția pentru

greșita admitere a acțiunii, deși expertiza cauzei stabilește că scoaterea

pomilor ar produce o vătămare prea mare, întrucât aceștia, în vârstă de 8-10

ani nu mai pot fi replantați.

Curtea de Apel Pitești prin decizia

civilă nr. 325/A din 20 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtul C.L.M. împotriva sentinței civile nr. 4074 din 17 noiembrie 2003

pronunțată de Judecătoria Pitești.

La data de 25 martie 2004 același

pârât a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, potrivit art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Pârâtul prin motivele de recurs

arată că din considerentele hotărârii atacate nu rezultă obiectul pricinii

dedus judecății și că în mod greșit s-au interpretat dispozițiile art. 494

alin. (2) C. civ., în sensul că nu s-a avut în vedere că anterior titlului de

proprietate al reclamantei, pârâtul a fost pus în posesie pe aceeași suprafață

de teren încă din 1991, ba mai mult în momentul de față i s-a eliberat titlu de

proprietate pentru aceeași suprafață, act ce poartă numărul 123546 din 2 octombrie

2003.

Recursul se verifică a fi nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

Recurentul nu și-a fondat posesia și

respectiv lucrările de înființare a unei plantații, pe un titlu, în condițiile

art.486 C. civ.

S-a constatat că în cadrul

procesului de revendicare recurentul ocupă fără titlu, lângă proprietatea

reclamantei, terenul.

În ceea ce privește identificarea

terenului, critica recurentului este nefondată, faptul înființării plantației

pe terenul proprietatea reclamantei, fiind statuat cu putere de adevăr între

părți, în dosarul de revendicare.

Motivul prin care se pretinde că

s-ar fi realizat o nouă punere în posesie a părților, în așa fel încât

proprietatea terenului pe care se află plantația ar fi revenit

recurentului-pârât, nu se poate lua în considerare, acesta având la îndemână

căile de atac extraordinare la adresa hotărârii pronunțate în revendicare.

Așadar, nu se pot face noi

verificări cu privire la calitatea de proprietar, față de dispozițiile art.

1201 C. civ.

În mod corect instanța de apel a

stabilit că la data judecării acțiunii în revendicare s-a avut în vedere

posibilitatea la acel moment ca pomii să fie replantați, deci dacă s-ar fi

executat de bună voie hotărârea, recurentul nu ar fi suport prejudiciul

pierderii capacității de producție a plantației.

Critica privitoare la

imposibilitatea replantării pomilor fructiferi este și ea nefondată și nu

constituie un impediment la eliberarea terenului, câtă vreme recurentul-pârât

nu a dovedit buna credință la înființarea plantației.

Așa fiind, față de considerentele

arătate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.L.M. împotriva

deciziei nr. 325/A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 19 mai 2005.