ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4331/2005

Deliberând asupra recursului de față, Reclamantul I.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu SC G.C. SA Mediaș să se dispună ca volumul de apă repartizat pentru 7 apartamente în factura aferentă lunii ianuarie 2002 să fie repartizată la toate cele 50 de apartamente, iar suma facturată să fie diminuată la valoarea reală. Motivându-și acțiunea reclamantul arată că în luna ianuarie 2002 i s-a mai facturat în plus diferența dintre contorul general al blocului și contoarele individuale pe apartament și această diferență a fost repartizată la 7 apartamente din 50 respectiv la cele care nu aveau apometre facturându-se o cantitate de 4 ori mai mare decât consumul reclamantului.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 3770 din 7 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamantei reținând că în luna ianuarie 2002 s-a făcut într-adevăr o recalculare, iar diferența rezultată între citirea contorului general și plățile făcute de beneficiari a fost repartizată în funcție de numărul de persoane, pe fiecare apartament. Această modalitate de calcul era cea prevăzută în contractul de închiriere și a fost transmisă Asociației de Proprietari cu o distribuție egală a diferențelor. Cu toate acestea, Asociația de proprietari a hotărât ca repartizarea pierderilor să se facă doar pe apartamentele care nu aveau montate apometre, unul dintre acestea fiind și cel al reclamantului. Conform procesului - verbal din 29 noiembrie 2001, reclamantul a fost de acord cu măsura luată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând soluția întrucât procesul – verbal pe care s-a întemeiat hotărârea nu exista în dosar și deci nu există nici o dovadă că reclamantul și-ar fi dat acordul pentru o astfel de repartizare a diferenței. Curtea de Apel Alba – Iulia, prin decizia civilă nr. 15 din 16 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului reținând că acesta nu poate cere decât exonerarea de plată a 1/7 din valoarea facturii și acțiunea apare ca inadmisibilă prun prisma prevederilor art. 111 C. proc. civ. Se arată că reclamantul s-ar putea apăra într-un eventual litigiu pe care l-ar porni creditoarea pentru obligarea sa la plata sumei pe care consideră că nu o datorează.

S-a mai reținut și că la dosar există copia procesului – verbal al Asociației de proprietari, din care rezultă că Asociația a hotărât acest mod de repartizare. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamant care reiterează situația de fapt prezentată în acțiune fără a identifica și structura criticile în așa fel încât ele să se poate încadra în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recurentul învederează că nu a fost de acord nici un moment cu hotărârea Asociației de proprietari considerând că nu se justifică să plătească doar el diferență numai pentru că nu avea montat apometru. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Apreciind că s-ar putea încadra motivarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., întrucât la data declarării recursului acest motiv de recurs exista și în discuție este existența înscrisului intitulat proces – verbal, se constată că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate deoarece la dosarul de fond, se regăsesc, copia acestui proces – verbal cât și acordul expres al reclamantului că plata diferențelor de apă rece dintre citirile contractului general și suma citirilor contoarelor individuale să fie suportată numai de proprietarii apartamentelor necontorizate. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.V. împotriva deciziei nr. 15 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2005.