ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4331/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4331/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de
față,
Reclamantul I.V. a solicitat ca, în
contradictoriu cu SC G.C. SA Mediaș să se dispună ca volumul de apă repartizat
pentru 7 apartamente în factura aferentă lunii ianuarie 2002 să fie repartizată
la toate cele 50 de apartamente, iar suma facturată să fie diminuată la
valoarea reală.
Motivându-și acțiunea reclamantul
arată că în luna ianuarie 2002 i s-a mai facturat în plus diferența dintre
contorul general al blocului și contoarele individuale pe apartament și această
diferență a fost repartizată la 7 apartamente din 50 respectiv la cele care nu
aveau apometre facturându-se o cantitate de 4 ori mai mare decât consumul
reclamantului.
Tribunalul Sibiu, prin sentința
civilă nr. 3770 din 7 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamantei reținând că
în luna ianuarie 2002 s-a făcut într-adevăr o recalculare, iar diferența rezultată
între citirea contorului general și plățile făcute de beneficiari a fost
repartizată în funcție de numărul de persoane, pe fiecare apartament.
Această modalitate de calcul era cea
prevăzută în contractul de închiriere și a fost transmisă Asociației de
Proprietari cu o distribuție egală a diferențelor. Cu toate acestea, Asociația
de proprietari a hotărât ca repartizarea pierderilor să se facă doar pe
apartamentele care nu aveau montate apometre, unul dintre acestea fiind și cel
al reclamantului.
Conform procesului - verbal din 29
noiembrie 2001, reclamantul a fost de acord cu măsura luată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamantul criticând soluția întrucât procesul – verbal pe care
s-a întemeiat hotărârea nu exista în dosar și deci nu există nici o dovadă că
reclamantul și-ar fi dat acordul pentru o astfel de repartizare a diferenței.
Curtea de Apel Alba – Iulia, prin
decizia civilă nr. 15 din 16 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul
reclamantului reținând că acesta nu poate cere decât exonerarea de plată a 1/7
din valoarea facturii și acțiunea apare ca inadmisibilă prun prisma
prevederilor art. 111 C. proc. civ. Se arată că reclamantul s-ar putea apăra
într-un eventual litigiu pe care l-ar porni creditoarea pentru obligarea sa la
plata sumei pe care consideră că nu o datorează.
S-a mai reținut și că la dosar
există copia procesului – verbal al Asociației de proprietari, din care rezultă
că Asociația a hotărât acest mod de repartizare.
Decizia a fost atacată cu recurs de
către reclamant care reiterează situația de fapt prezentată în acțiune fără a
identifica și structura criticile în așa fel încât ele să se poate încadra în
vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul învederează că nu a fost
de acord nici un moment cu hotărârea Asociației de proprietari considerând că
nu se justifică să plătească doar el diferență numai pentru că nu avea montat
apometru.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Apreciind că s-ar putea încadra
motivarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât
la data declarării recursului acest motiv de recurs exista și în discuție este
existența înscrisului intitulat proces – verbal, se constată că susținerile
reclamantului nu sunt întemeiate deoarece la dosarul de fond, se regăsesc,
copia acestui proces – verbal cât și acordul expres al reclamantului că plata
diferențelor de apă rece dintre citirile contractului general și suma citirilor
contoarelor individuale să fie suportată numai de proprietarii apartamentelor
necontorizate.
Negăsindu-se întemeiate motivele de
recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul I.V. împotriva deciziei nr. 15 din 16 ianuarie 2004 a
Curții de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 28 septembrie 2005.