ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4512/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului București reclamanta C.M. a chemat în judecată Municipiul București prin Primarul General pentru obligarea acestuia să-i restituie în natură, în măsura posibilului, și, în echivalent prin acțiuni, suprafața de 82.746 mp teren și clădirea (parter, 2 etaje, garaj, grajd și magazie de unelte), imobil ce a aparținut bunicilor săi (M.A. și A.M.) și care a fost naționalizat prin Decretul 92/1950, deși bunicii erau funcționari. Ca temei de drept al acțiunii au fost indicate art. 481 C. civ., art. 19 și art. 20 din Legea 10/2001. Printr-o serie de precizări ulterioare ale acțiunii reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâți și A.P.A.P.S.

și Ministerul Finanțelor Publice și a adăugat la temeiul de drept dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001, arătând că acțiunea reprezintă și o contestare în condițiile Legii 10/2001, iar suprafața de teren a cărei restituire s-a cerut este de 97,506 mp, terenul aflându-se în București între Șos. V. și Str. F. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 9 din 9 ianuarie 2003 a admis excepțiile de prematuritate a acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S. și ca urmare, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit că pârâta A.P.A.P.S.

ar fi exercitat în trecut sau prezent vreo activitate or pretins vreun drept în legătură cu imobilul revendicat nici că acesta s-ar afla în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate sau că autorii reclamantei ar fi avut calitatea de asociați ai unei persoane juridice naționalizate în condițiile art. 27 și art. 32 din Legea 10/2001. S-a reținut de asemenea, că acțiunea în revendicare nu se poate analiza numai în raport de dispozițiile dreptului comun, Codul civil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile legii speciale, Legea 10/2001 care a fost de altfel indicată ca temei al acțiunii, lege care prevede o procedură specială. Instanța a reținut că atâta timp cât nu s-a soluționat notificarea adresată Primăriei Municipiului București, dreptul reclamantei de a porni acțiune în justiție nu este născut.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă 175 din 11 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei. Hotărârea de fond a fost atacată invocându-se că acțiunea în revendicare nu este niciodată prematură și că persoana juridică notificată este obligată să răspundă în termenul prevăzut expres de lege, iar art. 26 din Legea 10/2001 abilitează persoana care nu a primit nici un răspuns să se adreseze justiției. În motivarea respingerii apelului curtea a reținut că Legea 10/2001, aplicabilă în cauză impune o procedură prealabilă, finalizată cu un răspuns la notificarea petiționarului. S-a reținut că la notificarea făcută de reclamantă către Primăria Municipiului București, nu s-a dat încă un răspuns și că reclamanta are deschisă acțiunea în justiție numai în condițiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001.

Cât privește întârzierea emiterii unui răspuns la notificare s-a apreciat că putea fi atacată numai pe calea contenciosului administrativ. În consecință, în lipsa unui răspuns din partea instituției notificate, esențial în cauză, acțiunea a fost apreciată ca prematură. S-a mai considerat că în raport de dispozițiile art. 31 alin. (6) din Legea 10/2001, cererea de restituire se află într-un stadiu incipient și pentru moment A.P.A.P.S. nu are calitate procesuală, nefiind născut dreptul de a se sesiza instanța. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat în termen legal recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în sensul că în mod greșit s-a apreciat că numai o comunicare de refuz de soluționare a cererii prezentate în notificare, naște o acțiune în justiție.

Recursul este întemeiat și se va admite pentru motivele următoare: Acțiunea reclamantei, de revendicare, a fost întemeiată conform petitului acțiunii, atât pe dispozițiile art. 480 C. civ. cât și pe Legea 10/2001 și precizată ulterior în mod expres (fila 138 dosar de fond) la cererea instanței, în sensul că reprezintă o acțiune în revendicare bazată pe refuzul de răspuns la notificarea trimisă pârâtei Primăria Municipiului București și deci întemeiată pe Legea 10/2001. Anterior introducerii acțiunii reclamanta a formulat o notificare în care revendică imobilul în litigiu și a trimis-o, la 23 martie 2001 (fila 100 dosar de fond) prin executor judecătoresc, Primăriei Municipiului București. La această notificare primăria nu a răspuns și nici nu și-a precizat poziția pe parcursul procesului.

Ca urmare, se constată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 10/2001 ale cărei prevederi (art. 21) au fost respectate. Potrivit alin. ultim al acestui articol, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Ca urmare dreptul reclamantei s-a conservat prin trimiterea notificării în termen. Acest drept este actual, și nu prematur exercitat, cum au reținut instanțele, față de tăcerea persoanei notificate care, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001 avea obligația prevăzută in terminis , de a se pronunța prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Nimic din dispozițiile legale menționate, în derularea procedurii prealabile instituite, nu justifică lipsa de răspuns în termenul prevăzut de lege. Faptul, consemnat pe parcursul procesului, în corespondența cu instanța, că nu se poate identifica imobilul în lipsa unor acte, nu justifică nesoluționarea notificării și nici nu poate obstrucționa dreptul proprietarei care revendică.

Articolul 25 alin. (2) faza ultimă prevede în mod expres că în cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite, în modalitatea prevăzută în același articol la alin. (3). Nesoluționarea de către primărie a notificării, în termenul prevăzut de lege deschide, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 acțiune în justiție și, ca urmare, aprecierea ca prematură a unei acțiuni inițiate deși persoana juridică nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de lege, este fără îndoială rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor Legii 10/2001. Pe cale de consecință, se va admite recursul, se va modifica decizia Curții de apel în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 9 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, sentință care se va desființa și se va trimite cauza acestei din urmă instanțe spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 175 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei, împotriva sentinței civile nr. 9 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Desființează această din urmă sentință și trimite cauza spre judecarea fondului la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.