ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7056/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/ PI din

7 martie 2005, în baza art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel

Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petentului B.I., formulată

împotriva rezoluției nr. 134/P/1999 din 1 septembrie 1999 a Parchetului Militar

Teritorial Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul a fost obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului,

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei fiind suportat din

fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că, prin rezoluția nr. 134/P/1999

din 1 septembrie 1999, Parchetul Militar Timișoara a dispus, în baza art. 228 alin.

(4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de locotenent P.T.T., plutonier adjutant O.M. și plutonier major T.M.,

toți din cadrul I.P.J. Arad, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Cercetările penale efectuate au

stabilit că lucrătorii de poliție care au instrumentat cauza penală în care

petentul B.I. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală și-au îndeplinit în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale.

Instanța de fond a apreciat că

rezoluția de neurmărire penală este legală și temeinică întrucât din

cercetările efectuate nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., iar petentul B.I. nu a propus nici o probă din

care să rezulte acuzațiile aduse celor trei lucrători de poliție.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs în termen legal petiționarul B.I., solicitând

admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea

plângerii și tragerea la răspundere penală a intimaților pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond, judecând

plângerea, a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că

aceasta este legală și temeinică.

Cercetările penale efectuate au

dovedit inexistența oricăror acte prin care lucrătorii de poliție, în

exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, să fi cauzat vătămarea intereselor

legitime ale petiționarului B.I.

Nici petiționarul, de altfel, nu a

putut indica sau produce probe din care să rezulte săvârșirea vreunei fapte

penale de către cei trei lucrători de poliție.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

Petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 21/ PI din 7

martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 decembrie 2005.