ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5812/2005

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Reclamantul B.N. prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6930/2003 al Tribunalului Olt a formulat opoziție la operațiunile de majorare a capitalului social al SC E. SA Slatina. În cauza respectivă a formulat cerere de intervenție în interes propriu ulterior precizată, S.F. Prin sentința nr. 563 pronunțată în ședința din Camera de Consiliu din 8 septembrie 2004, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Olt, a luat act de renunțarea de către reclamantul B.N. la însuși dreptul pretins și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în nume propriu a intervenientului S.F. Instanța de fond a reținut că prin hotărârea A.G.A.

a SC E. SA Slatina din 30 aprilie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social al societății și s-a dispus acordarea dreptului de preferință tuturor acționarilor înscriși în registrul acționarilor, cu stabilirea unui termen pentru exercitarea dreptului de preferință. Nemulțumit de hotărârea instanței de fond, intervenientul S.F. a declarat recurs susținând în principal că pentru cele 468.000 de acțiuni deținute de acesta la societate era îndreptățit să i se acorde dreptul de preferință. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin încheierea din 30 noiembrie 2004 a calificat calea de atac ca fiind apel și apoi la 7 decembrie 2004 prin decizia nr. 490 din acea dată a respins acest apel, reținând că nu este fondat.

Intervenientul S.F. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, iar ulterior a depus în scris poziția sa procesuală cu privire la excepția nelegalității căii de atac, pusă în discuția părților de instanța de casație prin încheierea din 11 octombrie 2005, susținând că prin decizia sa curtea de Apel Craiova trebuia să judece recursul său declarat împotriva hotărârii instanței de fond, iar nu să îl califice și apoi să îl judece ca apel. Recursul intervenientului pârât este întemeiat și se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare. Cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză este o cerere incidentă, care, în temeiul prevederilor art. 17 C. proc. civ. este în căderea instanței competente să judece cererea principală.

În speță, acțiunea principală este o cerere de opoziție formulată în temeiul art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată. Potrivit art. 3 alin. (3) C. proc. civ., în competența curților de apel este dată judecarea, ca instanțe de recurs, a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță, care potrivit legii nu sunt supuse apelurilor. În aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (4) C. proc. civ. urmează a se admite recursul intervenientului, să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza la aceeași instanță pentru a se soluționa calea de atac prevăzută (art. 62 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.F., împotriva deciziei nr. 490 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează. Trimite cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea căii de atac prevăzută de lege. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.