ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3219/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 martie 2003 reclamanta

SC K.U.C. SRL a solicitat

în contradictoriu cu

pârâta SC M. SA

pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să-i restituie o

serie de bunuri rămase la sediul pârâtei.

Tribunalul

București

, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea ce nefondată.

În motivarea soluției date, instanța

de fond o reține că din cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul

judecătoresc rezultă că încăperea a fost eliberată în întregime de către

debitoarea constatându-se că nu au rămas bunuri de nici un fel, precum și că

„încăperile se prezintă în stare bună cu excepția deteriorărilor efectuate cu

demontarea instalațiilor și utilajelor, ori potrivit art. 1169 C. civ., cel ce

face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Or, reclamanta nu a făcut dovada

nici a calității sale de proprietar cu privire la bunurile a căror restituire o

solicită nici a calității de detentor precar a societății pârâte.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de

fond a reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea soluției criticate.

Astfel, se susține că instanța a

ignorat faptul că pârâta – intimată nu a afirmat că bunurile nu sunt în posesia

sa, chiar confirmând că este de acord cu restituirea acestora cu condiția

timbrării la valoare.

De asemenea, apelanta susține că în

mod eronat s-a susținut că trebuia să facă dovada calității de proprietar

considerând că acțiunea promovată are caracterul unei acțiuni în revendicare,

când în realitate este vorba de o obligație de a face.

Cu ocazia judecării apelului,

instanța de control judiciar a apreciat că obiectul cauzei dedus judecății l-a

constituit restituirea unor bunuri în valoare de 50.000 dolari S.U.A., deci o

cerere cu valoare patrimonială astfel că s-a pus în vedere timbraj

corespunzător.

Cum apelanta nu s-a conformat

dispoziției instanței, s-a făcut aplicațiunea sancțiunii prevăzută de art. 20

din Legea nr. 146/1997 și s-a anulat apelul ca insuficient timbrat.

Cu petiția înregistrată, la data de

2 noiembrie 2004, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspectele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că în mod eronat a fost

anulat apelul, ca insuficient timbrat, atâta timp cât acțiunea promovată are ca

obiect obligația de a face, stabilită cu puterea lucrului judecat de către

Curtea de Apel

București,

prin decizia civilă nr. 1385 din 26 septembrie 2003,

pronunțată urmare recursului

declarat împotriva încheierii de suspendare a acțiunii.

Recursul este fondat.

Din conținutul acțiunii și a

probelor administrate de reclamanta recurentă rezultă fără putință de tăgadă că

este o acțiune clară și necesară pentru intrarea în posesia unor bunuri mobile

proprietatea reclamantei, acțiune ce are ca obiect obligația „de a face” și nu

o acțiune în revendicare în realizarea dreptului, fapt stabilit cu puterea

lucrului judecat prin

decizia

nr. 1385/2003.

În mod eronat instanța de apel a

obligat

reclamanta –

apelantă să timbreze calea de atac la valoare taxa de timbru în suma stabilită

pentru acțiuni neevaluabilă (obligația de a face) fiind legal achitată conform

dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997.

Față de cele arătate, Înalta Curte

constată că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind

timbrajul fiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta

SC K.U.C.

SRL București,

împotriva deciziei nr. 413 din 5 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București

, secția a V-a comercială.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului, Curții de Apel

București

, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 mai 2005.