ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1863/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor și materialului

aflat la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1389/ F din

2 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul B.I. privind întreruperea

executării actuale de 23 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, prin sentința penală nr. 390/1998 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

A fost obligat condamnatul la suma

de 60 lei, din care 40 lei a reprezentat onorariu apărător desemnat din oficiu

avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că motivele invocate de către condamnat, îngrijirea celor cinci copii

minori rezultată din relații de concubinaj care au fost abandonați de mamă,

aflându-se în întreținerea fratelui condamnatului precum și situația

material/financiară precară a acestora aspecte dovedite cu ancheta socială

efectuată în cauză, nu constituie împrejurări speciale de natură a justifica

întreruperea executării pedepsei în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 959 din 8 decembrie 2005 a Curții

de Apel București, secția I penală, fiind obligat acesta la suma de 80 lei,

cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 395

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., cu solicitarea de a se interpreta

dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul

admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., pedeapsa închisorii poate fi întreruptă, o singură dată și

cel mult trei luni, „când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia acestuia”.

Situația materială precară dovedită

cu ancheta socială efectuată în cauză, este o caracteristică a familiei

condamnatului, neputând fi eradicată/ameliorată substanțial în perioada de până

la 3 luni în care se poate dispune întreruperea executării pedepsei în măsura

în care acesta nu a dovedit posibilitatea obținerii unor venituri licite

considerabile; aceeași constatare se impune și în legătură cu îngrijirea

minorilor aflați în întreținerea fratelui condamnatului și a bunicului patern

aflați după ce aceștia au fost abandonați de mama acestora. Sub acest aspect

instanța a sesizat organele abilitate pentru a se lua și măsuri de ocrotire legală.

În consecință, condamnatul nu

îndeplinește condițiile pentru întreruperea executării pedepsei prevăzute de art.

455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar soluția privind respingerea

cererii adoptată de instanțele anterioare este legală și temeinică.

Ca atare, recursul condamnatului se

va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmând a fi obligat acesta, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la suma de 100 lei, din care 40 lei reprezenta onorariu apărător oficiu

avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 959 din 8 decembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 martie 2006.