ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2747/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F.C. SRL Arad a acționat în judecată pe pârâta SC D.E.E.M.A. SA Buziaș și a solicitat ca pârâta să-i livreze 3.644 m.p. pavaj beton sau, în caz de neexecutare a acestei obligații să fie obligată la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea pavajului nelivrat, cu cheltuielile de judecată aferente. Prin sentința nr. 1726 din 16 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, în dosarul nr. 9426/COM/2002 acțiunea reclamantei a fost respinsă reținându-se că pavajul în litigiu a fost produs de pârâtă, care, întrucât reclamanta nu s-a prezentat să îl ridice de la locul producției a fost păstrat în custodia pârâtei care și-a îndeplinit astfel obligațiile sale contractuale.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 334 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, care a menținut hotărârea instanței de fond reținând că nu rezultă din nici o înțelegere a părților obligația pârâtei de a-i livra reclamantei pavajul produs de aceasta. Reclamanta a declarat recurs în termen legal, împotriva hotărârii de mai sus susținând că este nelegală întrucât: - a intrat sub incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcând o greșită aplicare a legii și nu s-a luat în considerare faptul că deși la termenul de judecată din 19 mai 2004, s-a făcut o precizare de acțiune pe considerentul că intimata era în imposibilitate de a-și executa în natură obligația asumată, nu s-a ținut seama în hotărârea recurată de această precizare de acțiune.

- a intrat sub incidența prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., respectiv pe lângă că nu s-a pronunțat asupra precizării de acțiune nu s-a pronunțat nici asupra procesului – verbal de ieșire din custodie, prin care s-a precizat că diferența de cantitate de pavaj.” se va ridica în funcție de necesități”. Recursul reclamantei este nefondat. Examinând prima critică adusă hotărârii pronunțată de instanța de apel, față de actele aflate la dosar, se constată faptul că această critică nu poate conduce la modificarea hotărârii recurate. Dezvoltând această critică, recurenta a subliniat că nu au fost respectate prevederile art. 1073 C. civ., nerespectându-i-se dreptul la desdăunare și ale art. 1074 C. civ., neconservându-i-se produsele până la predare.

Nu s-a contestat de nici una dintre părți respectarea obligației pârâtei de a produce marfa ce a făcut obiectul litigiului. S-au depus de altfel înscrisuri care dovedesc faptul că pârâta a și păstrat-o în custodie la dispoziția reclamantei care s-a angajat să o ridice în termen de 90 de zile de la data procesului verbal de custodie din 29 martie 2001. Cum din actele dosarului nu rezultă obligația pârâtei de a-i și livra marfa reclamantei ci numai dreptul reclamantei de a ridice această marfă păstrată de altfel de pârâtă în custodie, corect instanța de apel a menținut hotărârea de respingere a acțiunii reclamantei pronunțată de instanța de fond. În cauză nu are nici o relevanță precizarea făcută de reclamantă la data de 19 mai 2004 că stăruie pentru acordarea de desdăunări atâta vreme cât în cele 90 de zile convenite pentru păstrarea mărfii proprietatea sa nu a procedat la ridicarea acesteia de la locul de producție.

Așadar nu au fost încălcate prevederile art. 1073 și art. 1074 C. civ., iar motivul de recurs întemeiat pe punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se dovedește a fi fondat. Nici motivul de recurs potrivit cu care părțile ar fi convenit o ieșire din custodie cu clauză de ridicare a mărfii de la producător în funcție de necesități nu este nu este întemeiat. Această ieșire din custodie (proces – verbal din 31 mai 2001 aflat la dosarul de recurs) privește ieșirea din custodia pârâtei a celor 203,6 m.p. pavaj și se menționează întradevăr că restul de 3.644,40 m.p., se vor ridica în funcție de necesități dar nu s-a schimbat cu nimic termenul de 90 de zile convenit pentru custodie de părți și care a început să curgă de la 29 martie 2001. Așa fiind instanța de apel nu a omis a se pronunța asupra vreunui mijloc de apărare sau asupra vreunei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, iar motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., este de asemenea nefondat. În baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 334 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2005.