ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2747/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC F.C. SRL Arad a

acționat în judecată pe pârâta SC D.E.E.M.A. SA Buziaș și a solicitat ca pârâta

să-i livreze 3.644 m.p. pavaj beton sau, în caz de neexecutare a acestei

obligații să fie obligată la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea

pavajului nelivrat, cu cheltuielile de judecată aferente.

Prin sentința nr. 1726 din 16 iunie

2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, în dosarul nr. 9426/COM/2002

acțiunea reclamantei a fost respinsă reținându-se că pavajul în litigiu a fost

produs de pârâtă, care, întrucât reclamanta nu s-a prezentat să îl ridice de la

locul producției a fost păstrat în custodia pârâtei care și-a îndeplinit astfel

obligațiile sale contractuale.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat,

prin decizia nr. 334 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, care a menținut hotărârea instanței de fond

reținând că nu rezultă din nici o înțelegere a părților obligația pârâtei de

a-i livra reclamantei pavajul produs de aceasta.

Reclamanta a declarat recurs în

termen legal, împotriva hotărârii de mai sus susținând că este nelegală

întrucât:

- a intrat sub incidența

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcând o greșită aplicare a legii

și nu s-a luat în considerare faptul că deși la termenul de judecată din 19 mai

2004, s-a făcut o precizare de acțiune pe considerentul că intimata era în

imposibilitate de a-și executa în natură obligația asumată, nu s-a ținut seama

în hotărârea recurată de această precizare de acțiune.

- a intrat sub incidența

prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., respectiv pe lângă că nu s-a

pronunțat asupra precizării de acțiune nu s-a pronunțat nici asupra procesului

– verbal de ieșire din custodie, prin care s-a precizat că diferența de

cantitate de pavaj.” se va ridica în funcție de necesități”.

Recursul reclamantei este nefondat.

Examinând prima critică adusă

hotărârii pronunțată de instanța de apel, față de actele aflate la dosar, se constată

faptul că această critică nu poate conduce la modificarea hotărârii recurate.

Dezvoltând această critică,

recurenta a subliniat că nu au fost respectate prevederile art. 1073 C. civ.,

nerespectându-i-se dreptul la desdăunare și ale art. 1074 C. civ.,

neconservându-i-se produsele până la predare.

Nu s-a contestat de nici una dintre

părți respectarea obligației pârâtei de a produce marfa ce a făcut obiectul

litigiului. S-au depus de altfel înscrisuri care dovedesc faptul că pârâta a și

păstrat-o în custodie la dispoziția reclamantei care s-a angajat să o ridice în

termen de 90 de zile de la data procesului verbal de custodie din 29 martie

2001.

Cum din actele dosarului nu rezultă

obligația pârâtei de a-i și livra marfa reclamantei ci numai dreptul reclamantei

de a ridice această marfă păstrată de altfel de pârâtă în custodie, corect

instanța de apel a menținut hotărârea de respingere a acțiunii reclamantei

pronunțată de instanța de fond.

În cauză nu are nici o relevanță

precizarea făcută de reclamantă la data de 19 mai 2004 că stăruie pentru

acordarea de desdăunări atâta vreme cât în cele 90 de zile convenite pentru

păstrarea mărfii proprietatea sa nu a procedat la ridicarea acesteia de la

locul de producție.

Așadar nu au fost încălcate

prevederile art. 1073 și art. 1074 C. civ., iar motivul de recurs întemeiat pe

punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se dovedește a fi fondat.

Nici motivul de recurs potrivit cu

care părțile ar fi convenit o ieșire din custodie cu clauză de ridicare a

mărfii de la producător în funcție de necesități nu este nu este întemeiat.

Această ieșire din custodie (proces

– verbal din 31 mai 2001 aflat la dosarul de recurs) privește ieșirea din

custodia pârâtei a celor 203,6 m.p. pavaj și se menționează întradevăr că

restul de 3.644,40 m.p., se vor ridica în funcție de necesități dar nu s-a

schimbat cu nimic termenul de 90 de zile convenit pentru custodie de părți și

care a început să curgă de la 29 martie 2001.

Așa fiind instanța de apel nu a omis

a se pronunța asupra vreunui mijloc de apărare sau asupra vreunei probe

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, iar motivul de recurs întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este de asemenea nefondat.

În baza prevederilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul reclamantei se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC F.C. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 334 din 14

octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 mai 2005.