ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3761/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 471

din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.P., la

o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

76 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 31

mai 2004 la zi.

În baza art. 113 alin. (1)

și (3) C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical.

S-a constatat că partea

vătămată T.M. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În ziua de 11 mai 2004,

orele 15,00, inculpatul B.P. s-a deplasat la domiciliul surorii sale B.V. din

Odobești, unde a găsit-o singură pe nepoata sa, T.M., în vârstă de 14 ani,

căreia i-a cerut să întrețină raport sexual cu el.

Întrucât minora a refuzat,

inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței și a trântit-o pe

pat, după care a dezbrăcat-o și, rupând hainele, a realizat prin violență

conjuncția dintre organul său sexual și cel al minorei.

Deoarece a fost surprins de

fratele părții vătămate T.I., inculpatul nu a reușit să finalizeze raportul

sexual și a părăsit locul faptei, plecând la domiciliul său.

Imediat după plecarea

inculpatului, partea vătămată T.M., împreună cu fratele și mama sa, au sesizat

organele de poliție.

Fiind examinată

medico-legal, s-a constatat că minora prezintă leziuni la nivelul buzei

inferioare și echimoza corporală.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, susținând că este nevinovat de comiterea faptei

reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 17

din 30 martie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a

respins apelul inculpatului ca nefondat.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei,

avându-se în vedere și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Recursul declarat este

nefondat.

În cauză instanțele au făcut

o analiză pertinentă și temeinică a tuturor împrejurărilor săvârșirii

infracțiunii. Nu este întemeiată solicitarea de a se reduce pedeapsa aplicată,

aceasta fiind corespunzătoare în raport de pericolul social deosebit al faptei

reflectat de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, inculpatul

acționând cu o deosebită violență asupra părții vătămate, precum și în raport

de datele personale ale acestuia, neșcolarizat și care prezenta tulburări

psihice, date și elemente ce au impus aplicarea unei pedepse stabilită sub

limita minimului special, fiind în măsură să asigure realizarea scopului

preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52

C. pen.

Reducerea cuantumului

pedepsei nu este operativă întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege

invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea

unei infracțiuni cu un pericol social ridicat.

Pentru aceste motive și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursul declarat de inculpatul B.P., ca nefondat.

Timpul arestării preventive

se va deduce din pedeapsa aplicată de la 31 mai 2004 la 17 iunie 2005.

Inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 17 din 30

martie 2005 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2004 la 17 iunie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2005.