ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4289/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin

sentința penală nr. 40 din 31 ianuarie, a condamnat pe inculpatul P.I. la 20

ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod; la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) din același cod, precum și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals

privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei

cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul

urmând să execute 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 346 din același cod,

combinate cu art. 998 C. civ. și conform art. 188 din Legea nr. 3/1978,

inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile,

reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma de 34.636.690 lei părții civile C.A.S.

Galați, pentru Spitalul de urgență Sf. Ioan Galați.

Totodată, s-a constatat că

părțile vătămate P.T. și P.V., părinții minorei P.G.G., nu s-au constituit

părți civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu luna martie

2004, inculpatul și soția sa au locuit în gazdă la fratele celui dintâi, acesta

având trei copii minori, printre care și pe G.G., în vârstă de 7 luni.

În ziua de 20 iunie 2004,

părinții fetiței au plecat la muncă, copii rămânând sub supravegherea

inculpatului și a nevestei lui.

Spre prânz, după ce s-a

reîntors din sat unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în

camera unde se afla minora și un băiețel, a luat în brațe fetița, a dus-o în

încăperea ocupată de el și soția lui și a supus-o unor relații sexuale care au

făcut-o să plângă foarte tare.

În acele momente, revenind

de la muncă, părinții minorei, mama ei, i-a auzit plânsetele, a pătruns în

camera cumnatului și când a văzut pe inculpat că era cu fetița în brațe, iar

aceasta avea îmbrăcămintea dată jos și era plină de sânge în zona pubiană și-a

dat seama că fusese violată.

La întrebările mamei

copilului și ale soției lui, inculpatul a susținut că probabil, fetița a mâncat

ceva stricat sau „a căzut”.

Tatăl minorei a anunțat

poliția, în prealabil însă inculpatul și-a spălat pijamaua pe care o purtase,

și-a strâns lucrurile, printre care și pijamaua și împreună cu soția sa au

părăsit casa fratelui.

Când cei doi reușiseră să oprească

un vehicul de ocazie pentru a se îndepărta de sat, au fost legitimați de un

lucrător de poliție, ocazie în care inculpatul a susținut că se numește G.,

astfel el considerând că va fi lăsat să plece.

Raportul medico-legal a

reținut că minora a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse în

condițiile unui raport sexual, ruptură perineală grad IV, cu posibilă

pătrundere în cavitatea abdominală.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea acesteia, sens

în care a solicitat achitarea sa.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 24 din 22 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpat

și a desființat sentința în ce privește latura penală.

În baza dispozițiilor art. 334

C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) din același cod și infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, într-o singură infracțiune, aceea de

viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) din același cod, text de lege în baza căruia inculpatul a fost

condamnat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 293

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, inculpatul a

fost condamnat la 21 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art.

33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus

contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 18 ani închisoare și

5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Instanța de apel a reținut

că materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal a conturat

cert situația de fapt și a stabilit corect vinovăția inculpatului.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cazurile de

casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17, pct. 10

și pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri

esențiale pentru sine, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze

soluția procesului, precum și aplicarea unei pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat nu este

fondat.

Este de reținut că

inculpatul nu a recunoscut, în nici o fază a procesului penal, săvârșirea

faptelor.

Dar, apărările sale, de

genul că minora a prezentat sânge în zona pubiană fie pentru că ar fi mâncat

ceva stricat, fie că ar fi căzut sau că el, jucându-se cu ea, accidental și-ar

fi introdus degetul în vaginul copilei, au fost combătute de raportul

medico-legal, de declarațiile martorilor și de procesul-verbal de constatare.

Astfel, procesul-verbal

întocmit de medicul de la dispensarul local la care fusese adusă minora imediat

ce părinții săi au constatat agresarea ei sexuală, concluziile provizorii

privind examinarea fetiței și raportul de constatare medico-legală au reținut

că minora prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse în condițiile unui

raport sexual.

De asemenea, în mod corect a

fost reținută vinovăția inculpatului și în ce privește săvârșirea infracțiunii

de fals privind identitatea, sens în care sunt concludente declarațiile soției

lui, martor ocular, precum și procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție

cu ocazia prinderii inculpatului.

În ce privește motivul de

recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., instanța de apel, găsind neconcludente cauzei cererile de probațiune

solicitate de inculpat, cereri care de altfel nu erau decât reluări ale

probelor ce fuseseră deja administrate și acesta este nefondat.

Referitor motivului vizând

pedeapsa rezultantă, în acord cu criteriile generale de individualizare

prevăzute în art. 72 C. pen., orientându-se la 18 ani închisoare, instanța de

apel a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei de viol,

aceasta fiind săvârșită asupra unui copil mic, nepoată a inculpatului, precum

și persoana acestuia, recidivist.

Executarea pedepsei în regim

de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul, acela al

prevenției speciale și generale, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 din același

cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 24/ A din 22

aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 iunie 2004,

la 12 iulie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iulie 2005.