ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4289/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 40 din 31 ianuarie, a condamnat pe inculpatul P.I. la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod; la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, precum și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 346 din același cod, combinate cu art. 998 C. civ. și conform art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma de 34.636.690 lei părții civile C.A.S.

Galați, pentru Spitalul de urgență Sf. Ioan Galați. Totodată, s-a constatat că părțile vătămate P.T. și P.V., părinții minorei P.G.G., nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Începând cu luna martie 2004, inculpatul și soția sa au locuit în gazdă la fratele celui dintâi, acesta având trei copii minori, printre care și pe G.G., în vârstă de 7 luni. În ziua de 20 iunie 2004, părinții fetiței au plecat la muncă, copii rămânând sub supravegherea inculpatului și a nevestei lui. Spre prânz, după ce s-a reîntors din sat unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în camera unde se afla minora și un băiețel, a luat în brațe fetița, a dus-o în încăperea ocupată de el și soția lui și a supus-o unor relații sexuale care au făcut-o să plângă foarte tare.

În acele momente, revenind de la muncă, părinții minorei, mama ei, i-a auzit plânsetele, a pătruns în camera cumnatului și când a văzut pe inculpat că era cu fetița în brațe, iar aceasta avea îmbrăcămintea dată jos și era plină de sânge în zona pubiană și-a dat seama că fusese violată. La întrebările mamei copilului și ale soției lui, inculpatul a susținut că probabil, fetița a mâncat ceva stricat sau „a căzut”. Tatăl minorei a anunțat poliția, în prealabil însă inculpatul și-a spălat pijamaua pe care o purtase, și-a strâns lucrurile, printre care și pijamaua și împreună cu soția sa au părăsit casa fratelui. Când cei doi reușiseră să oprească un vehicul de ocazie pentru a se îndepărta de sat, au fost legitimați de un lucrător de poliție, ocazie în care inculpatul a susținut că se numește G., astfel el considerând că va fi lăsat să plece.

Raportul medico-legal a reținut că minora a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse în condițiile unui raport sexual, ruptură perineală grad IV, cu posibilă pătrundere în cavitatea abdominală. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea acesteia, sens în care a solicitat achitarea sa. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 24 din 22 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat sentința în ce privește latura penală. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod și infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, într-o singură infracțiune, aceea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza dispozițiilor art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, inculpatul a fost condamnat la 21 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. Instanța de apel a reținut că materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal a conturat cert situația de fapt și a stabilit corect vinovăția inculpatului. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17, pct. 10 și pct. 14 C. proc.

pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru sine, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, precum și aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat nu este fondat. Este de reținut că inculpatul nu a recunoscut, în nici o fază a procesului penal, săvârșirea faptelor. Dar, apărările sale, de genul că minora a prezentat sânge în zona pubiană fie pentru că ar fi mâncat ceva stricat, fie că ar fi căzut sau că el, jucându-se cu ea, accidental și-ar fi introdus degetul în vaginul copilei, au fost combătute de raportul medico-legal, de declarațiile martorilor și de procesul-verbal de constatare.

Astfel, procesul-verbal întocmit de medicul de la dispensarul local la care fusese adusă minora imediat ce părinții săi au constatat agresarea ei sexuală, concluziile provizorii privind examinarea fetiței și raportul de constatare medico-legală au reținut că minora prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse în condițiile unui raport sexual. De asemenea, în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatului și în ce privește săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, sens în care sunt concludente declarațiile soției lui, martor ocular, precum și procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție cu ocazia prinderii inculpatului. În ce privește motivul de recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., instanța de apel, găsind neconcludente cauzei cererile de probațiune solicitate de inculpat, cereri care de altfel nu erau decât reluări ale probelor ce fuseseră deja administrate și acesta este nefondat. Referitor motivului vizând pedeapsa rezultantă, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., orientându-se la 18 ani închisoare, instanța de apel a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei de viol, aceasta fiind săvârșită asupra unui copil mic, nepoată a inculpatului, precum și persoana acestuia, recidivist. Executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul, acela al prevenției speciale și generale, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 24/ A din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 iunie 2004, la 12 iulie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.