ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1840/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 258 din 20 iunie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul I.A. la o pedeapsă principală de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. Același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită la 22 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată I.A.M. prin reprezentant legal I.P. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în baza probelor administrate, că, la data de 24 aprilie 2002, inculpatul a întreținut prin amenințare, cu moartea raport sexual cu fiica sa naturală I.A.M., în vârstă de 13 ani, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol și incest. Apelul declarat de inculpat împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 418/ A din 11 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de apel Galați, secția penală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivul invocat în apel, privind reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă.

Recursul declarat nu este fondat. La individualizarea pedepsei, instanțele, în mod corect au ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, pericolul deosebit de grav al faptei inculpatului care, prin amenințare cu moartea și constrângere a întreținut raport sexual cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, dar și de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale. Astfel fiind, apreciind ca legile și temeinice hotărârile pronunțate, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva deciziei nr. 458 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2002, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.