ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1840/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258 din 20

iunie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul I.A. la o pedeapsă

principală de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

Același inculpat a fost condamnat la

o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest,

prevăzută de art. 203 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 20 ani închisoare, sporită la 22 ani și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată

I.A.M. prin reprezentant legal I.P. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în baza probelor administrate, că, la data de 24 aprilie 2002,

inculpatul a întreținut prin amenințare, cu moartea raport sexual cu fiica sa

naturală I.A.M., în vârstă de 13 ani, fapta acestuia întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de viol și incest.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 418/ A din 11 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de apel Galați,

secția penală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, reiterând motivul invocat în apel, privind reducerea

pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă.

Recursul declarat nu este fondat.

La individualizarea pedepsei,

instanțele, în mod corect au ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen.,

respectiv, pericolul deosebit de grav al faptei inculpatului care, prin

amenințare cu moartea și constrângere a întreținut raport sexual cu fiica sa,

în vârstă de 13 ani, dar și de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu

antecedente penale.

Astfel fiind, apreciind ca legile și

temeinice hotărârile pronunțate, Curtea va respinge ca nefondat, recursul

declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.A. împotriva deciziei nr. 458 din 11 septembrie 2002 a Curții de

Apel Galați, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2002, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 aprilie 2003.