ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5396/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC C.O.S. SA Târgoviște în prezent

SC M. SA Târgoviște a chemat în judecată SC E. SRL Târgoviște, pentru a se

rezilia contractul de furnizare utilități din 18 ianuarie 2002 și a fi obligată

pârâta la încheierea unui nou contract de furnizare utilități, în condiții

echitabile motivând că între părți s-a încheiat acel contract de livrare de

către pârâtă de utilități (oxigen, hidrogen, apă potabilă și apă tratată

industrial) dar că ulterior prețul acestor utilități a crescut reclamanta nu

mai poate obține profit și astfel convenția este lipsită de un element esențial

urmărit la încheierea contractului și anume cauza.

Prin sentința nr. 1543 din 4

octombrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea, reținând că reclamanta

nu a făcut dovada inexistenței cauzei la momentul încheierii contractului și

anume a faptului că este falsă, ilicită sau imorală și că rezilierea

contractului poate fi dispusă numai în cazul neexecutării culpabile a unei

obligații izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă, iar

valabilitatea contractului a fost prelungită până la 31 decembrie 2004.

Cât privește al doilea capăt de

cerere a reținut că în raport de principiul libertății contractuale este de

neconceput ca instanța să oblige părțile la încheierea unui nou contract.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

nr. 14 din 11 ianuarie 2004 a respins apelul declarat de reclamantă reținând că

părțile au renegociat prețul penalităților până la data de 31 decembrie 2004 și

astfel nu se poate susține că prețul utilităților este nerentabil pentru

reclamantă, iar cu privire la încheierea unui nou contract a motivat că prin

admiterea unei asemenea cereri instanța s-ar substitui voinței părților.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc.

civ., susținând că în mod greșit instanțele au reținut că în contractul

încheiat între părți cauza nu ar fi ilicită și imorală atâta timp cât prețul

pentru utilități este foarte mic raportat la costuri iar, desființarea unui

astfel de contract este posibilă și în cazul în care executarea a devenit

imposibilă datorită schimbării fundamentale a împrejurărilor avute în vedere la

momentul încheierii contractului respectiv.

A doua critică privește

nepronunțarea instanței asupra cererii prin care a solicitat efectuarea unei

expertize contabile, probă utilă pentru soluționarea legală a cauzei.

Recursul declarat de reclamantă nu

este fondat.

Conform art. 969 C. civ.,

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar

potrivit art. 970 din același cod convențiile trebuie executate cu bună

credință.

Contractul din 18 ianuarie 2002 a

fost încheiat pe termen de un an dar prețul utilităților a fost renegociat în

mod periodic, ultima dată prin actul adițional din 22 aprilie 2004, până la

data de 31 decembrie 2004.

În raport de acest act adițional

cererea de chemare în judecată a pârâtei pentru rezilierea contractului de

furnizare utilități la data de 15 aprilie 2004, motivată pe existența

prețurilor mici la utilități, a rămas fără obiect.

Atâta timp cât părțile au negociat prețul

se prezumă că au avut în vedere toate condițiile care l-ar putea influența și

ca atare prețul stabilit este serios și cel puțin până la 31 decembrie 2004 nu

putea fi modificat, fără acordul pârâtei.

Întrucât reclamanta nu a făcut

dovada existenței unei cauze ilicite și imorale, instanța de fond și instanța

de apel în mod corect au reținut că obligația are la bază o cauză reală și

licită.

Și cea de a doua critică este

neîntemeiată.

Într-adevăr, prin cererea de apel,

reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile și aceeași cerere a

formulat și la termenul din 11 ianuarie 2005, dar potrivit dispozițiilor art. 201

C. proc. civ., instanța încuviințează administrarea unei asemenea probe numai

dacă trebuie să lămurească anumite împrejurări de fapt, ori în cauza de față

s-a apreciat că efectuarea unei asemenea expertize nu este utilă soluționării procesului.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 14 din 11 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.