ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2982/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4227 din 22 octombrie 2003, Judecătoria

Bistrița a admis acțiunea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud,

în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Vamală Cluj, B.V., L.S.C. și P.C.V.,

dispunând anularea următoarelor înscrisuri falsificate: factura R 8154-M din 15

decembrie 1997, întocmită pe numele de G.S.; factura R 8154-M din 19 decembrie

1997, întocmită pe numele B.V., cu traducerea acesteia; procura autentificată

sub nr. 4133/1997; nota de constatare nr. 10118 din decembrie 1997, întocmită

pe numele de B.V.; chitanța de scutire de la plata taxelor vamale nr.

98380/1997; raportul de verificare și omologare nr. 5753/1997; contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 69/1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bistrița Năsăud a solicitat ca în dosarul nr. 532/P/1999,

având ca învinuiți pe B.V., L.S.C. și P.C.V., să se dispună anularea

înscrisurilor falsificate.

Pârâtul B.V. s-a repatriat în România, după care și-a valorificat

adeverința de repatriere în favoarea învinuiților L.S.C. și M.C., care prin

intermediul celorlalți învinuiți, au favorizat întocmirea de acte

necorespunzătoare adevărului, cu scopul eludării taxelor vamale și

înmatriculării unor autoturisme în evidențele IPJ Bistrița Năsăud.

Prin ordonanța din 11 septembrie 2003, față de învinuiți s-a dispus

scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracțiunile de evaziune fiscală,

fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la această infracțiune,

fals privind identitatea, uz de fals și participație improprie la fals

intelectual, întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că faptele

constituie contravenții.

Prin urmare, în temeiul art. 184 C. proc. civ., s-a dispus anularea înscrisurilor

falsificate.

Apelul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a fost respins

ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 528/A din 5 martie

2004.

Instanța de apel a reținut că solicitările făcute de apelantă la instanța

de fond nu pot fi calificate juridic drept cerere reconvențională, deoarece

vizau aspecte legate de încadrarea juridică a faptelor și identitatea

făptuitorilor, asupra cărora instanța civilă nu se putea pronunța.

Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat

recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

Cluj, fără a invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

În recursul declarat, în termeni destul de vagi, pârâta

susține că „problema” prezentată de ea prin întâmpinare este de competența

organelor de urmărire penală .

Recurenta nu dezvoltă această susținere, iar

afirmația vagă și generală pe care o face în cererea sa nu permite încadrarea

în nici unul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr.

195/2004.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va

constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj împotriva deciziei

civile nr. 528/A din 5 martie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie

2005.