ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 18 august 2005, Tribunalul Călărași, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaților după cum urmează - Pentru inculpatul P.I. din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care l-a condamnat la 3 ani închisoare. A menținut liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 605 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată din sentința penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Oltenița față de inculpatul P.I.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și conform art. 88 C. pen., a computat prevenția de la 5 mai 2005 la zi. - Pentru inculpatul M.A. din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru care l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa pronunțată perioada prevenției de la 10 mai 2005 la zi. A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civile C.G. și i-a obligat în parte pe inculpați la 4.000.000 lei către această parte civilă, cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a două leviere, a foarfecii tip „gură de lup” și a patentului ce se află depuse la I.P. Călărași. A obligat pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ambii inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de tâlhărie calificată comisă prin aceea că, în noaptea de 11 aprilie 2005, hotărâți să spargă un magazin din com. Șoldanu au luat asupra lor o geantă cu scule pentru efracție, respectiv o foarfecă, „gură de lup”, două leviere, un patent și o rolă de schotch. Actul de trimitere în judecată a reținut că inculpații au pătruns prin efracție într-un magazin situat la poarta unei locuințe, tăind grilajul cu ajutorul sculelor.

În timp ce se aflau în magazin și sustrăgeau suma de 4 milioane lei au fost surprinși de partea vătămată C.G., care a coborât din casă și l-a recunoscut pe inculpatul P.I., care a aruncat cu o piatră în direcția sa. Apoi partea vătămată s-a apropiat de geamul spart și l-a observat în interior pe inculpatul M.A. ce se deplasa agitat prin magazin și care încercând că iasă s-a aruncat asupra părții vătămate peste care a căzut. Instanța de fond, examinând probele administrate, respectiv declarațiile inculpaților, declarația părții vătămate și a martorei C.I. a motivat că din ansamblul probator nu rezultă că inculpații au exercitat violențe asupra părții vătămate, că numai inculpatul P.I. a pătruns în magazin, iar inculpatul M.A.

a asigurat paza din exterior. S-a mai motivat că partea vătămată nu a prezentat leziuni sau alte urme ale unei agresiuni, iar în interiorul magazinului au fost depistate doar amprentele papilare ale inculpatului P.I. Prin decizia penală nr. 780 din 14 octombrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința apelată și i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 5 milioane lei vechi, cu titlu de despăgubiri către partea civilă C.G. A menținut celelalte dispoziții și a computat din pedeapsă durata prevenției. S-a motivat că inculpații au fost de acord să plătească sumele pretinse de partea civilă, cu titlu de despăgubiri, fapt de care instanța de fond nu a ținut seama.

Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care le-a criticat pentru: omisiunea instanței de control judiciar de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel formulate de parchet; greșita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpați și omisiunea obligării inculpatului P.I. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de partea civilă. S-a motivat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea procurorului, din motivele de apel de aplicare a dispozițiilor art. 61 C. pen., în sensul revocării restului de 605 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Oltenița față de inculpatul P.I.

S-a mai motivat că în mod greșit instanțele au condamnat inculpații pentru infracțiunea de furt calificat în forma autoratului și respectiv a complicității în loc de infracțiunea de tâlhărie cum a fost sesizată instanța de fond și cum s-a cerut în apelul procurorului. S-a mai motivat că potrivit încheierii de ședință din 11 august 2005 de la judecata în fond rezultă că partea civilă a cerut și suma de 5 milioane lei, reprezentând cheltuieli de judecată și deși inculpatul P.I. a fost de acord cu plata sumei solicitate instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat la această plată. Recursul parchetului este fondat pentru următorul motiv: Este adevărat că motivele de apel formulate sumar, în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași se referă doar la încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond și la pedeapsa aplicată.

Potrivit art. 374 C. proc. pen., motivele de apel se formulează în scris prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat care trebuie să fie depus la instanța de apel cel mai târziu până în ziua judecății. Motivele de apel se pot formulat și oral în ziua judecății. Din conținutul părții introductive a deciziei nr. 780/2005 a Curții de Apel București rezultă că alături de motivele scrise, procurorul de ședință a formulat oral o critică care vizează omisiunea instanței de a revoca restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară aplicată inculpatului P.I. În drept, critica vizează prevederile art. 61 C. pen., referitoare la efectele liberării condiționate din capitolul „pedepse principale” al titlului III din partea generală a Codului penal.

Fiind o chestiune legată direct de pedeapsă, aplicarea acestei prevederi vizează răspunderea penală a inculpatului, astfel că omisiunea deliberării asupra acesteia echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei. Or, din examinarea conținutului deciziei din apel, rezultă că motivul de apel referitor la problema aplicării art. 61 C. pen., nu a făcut obiectul deliberării instanței de apel. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, menținând starea de arest a inculpaților. Cu prilejul rejudecării instanța de apel ca avea în vedere în ce măsură celelalte critici ale deciziei sunt fondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 780 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimații inculpați M.A. și P.I. Casează hotărârea atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București. Menține starea de arest a inculpaților M.A. și P.I. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON, va fi achitat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2006.