ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din 18

august 2005, Tribunalul Călărași, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor inculpaților după cum urmează

- Pentru inculpatul

P.I.

din art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care l-a condamnat la 3 ani

închisoare. A menținut liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 605

zile din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată din sentința penală nr. 88/2004

a Judecătoriei Oltenița față de inculpatul P.I. A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen., și conform art. 88 C. pen., a computat prevenția de la 5 mai

2005 la zi.

- Pentru inculpatul

M.A.

din art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., în art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru care l-a

condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa pronunțată perioada prevenției de la 10 mai

2005 la zi.

A admis în parte cererea de

despăgubiri civile formulată de partea civile C.G. și i-a obligat în parte pe

inculpați la 4.000.000 lei către această parte civilă, cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială a două leviere, a foarfecii tip „gură de lup” și a

patentului ce se află depuse la I.P. Călărași.

A obligat pe fiecare inculpat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că ambii inculpați au fost trimiși în judecată pentru

infracțiunea de tâlhărie calificată comisă prin aceea că, în noaptea de 11

aprilie 2005, hotărâți să spargă un magazin din com. Șoldanu au luat asupra lor

o geantă cu scule pentru efracție, respectiv o foarfecă, „gură de lup”, două

leviere, un patent și o rolă de schotch. Actul de trimitere în judecată a

reținut că inculpații au pătruns prin efracție într-un magazin situat la poarta

unei locuințe, tăind grilajul cu ajutorul sculelor. În timp ce se aflau în

magazin și sustrăgeau suma de 4 milioane lei au fost surprinși de partea

vătămată C.G., care a coborât din casă și l-a recunoscut pe inculpatul P.I.,

care a aruncat cu o piatră în direcția sa. Apoi partea vătămată s-a apropiat de

geamul spart și l-a observat în interior pe inculpatul M.A. ce se deplasa

agitat prin magazin și care încercând că iasă s-a aruncat asupra părții

vătămate peste care a căzut.

Instanța de fond, examinând probele

administrate, respectiv declarațiile inculpaților, declarația părții vătămate

și a martorei C.I. a motivat că din ansamblul probator nu rezultă că inculpații

au exercitat violențe asupra părții vătămate, că numai inculpatul P.I. a

pătruns în magazin, iar inculpatul M.A. a asigurat paza din exterior. S-a mai motivat

că partea vătămată nu a prezentat leziuni sau alte urme ale unei agresiuni, iar

în interiorul magazinului au fost depistate doar amprentele papilare ale

inculpatului P.I.

Prin decizia penală nr. 780 din 14

octombrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința apelată și i-a obligat pe

inculpați în solidar la plata sumei de 5 milioane lei vechi, cu titlu de

despăgubiri către partea civilă C.G. A menținut celelalte dispoziții și a computat

din pedeapsă durata prevenției.

S-a motivat că inculpații au fost de

acord să plătească sumele pretinse de partea civilă, cu titlu de despăgubiri,

fapt de care instanța de fond nu a ținut seama.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care le-a criticat

pentru: omisiunea instanței de control judiciar de a se pronunța asupra tuturor

motivelor de apel formulate de parchet; greșita încadrare juridică dată

faptelor comise de inculpați și omisiunea obligării inculpatului P.I. la plata cheltuielilor

de judecată solicitate de partea civilă.

S-a motivat că instanța de apel nu

s-a pronunțat cu privire la solicitarea procurorului, din motivele de apel de

aplicare a dispozițiilor art. 61 C. pen., în sensul revocării restului de 605

zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată prin sentința

penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Oltenița față de inculpatul P.I.

S-a mai motivat că în mod greșit

instanțele au condamnat inculpații pentru infracțiunea de furt calificat în

forma autoratului și respectiv a complicității în loc de infracțiunea de

tâlhărie cum a fost sesizată instanța de fond și cum s-a cerut în apelul

procurorului.

S-a mai motivat că potrivit încheierii

de ședință din 11 august 2005 de la judecata în fond rezultă că partea civilă a

cerut și suma de 5 milioane lei, reprezentând cheltuieli de judecată și deși

inculpatul P.I. a fost de acord cu plata sumei solicitate instanța de fond nu

l-a obligat pe inculpat la această plată.

Recursul parchetului este fondat

pentru următorul motiv:

Este adevărat că motivele de apel

formulate sumar, în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași se

referă doar la încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond și la

pedeapsa aplicată.

Potrivit art. 374 C. proc. pen.,

motivele de apel se formulează în scris prin cererea de apel sau printr-un

memoriu separat care trebuie să fie depus la instanța de apel cel mai târziu

până în ziua judecății. Motivele de apel se pot formulat și oral în ziua

judecății.

Din conținutul părții introductive a

deciziei nr. 780/2005 a Curții de Apel București rezultă că alături de motivele

scrise, procurorul de ședință a formulat oral o critică care vizează omisiunea

instanței de a revoca restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară aplicată

inculpatului P.I.

În drept, critica vizează

prevederile art. 61 C. pen., referitoare la efectele liberării condiționate din

capitolul „pedepse principale” al titlului III din partea generală a Codului

penal.

Fiind o chestiune legată direct de

pedeapsă, aplicarea acestei prevederi vizează răspunderea penală a

inculpatului, astfel că omisiunea deliberării asupra acesteia echivalează cu

nerezolvarea fondului cauzei.

Or, din examinarea conținutului

deciziei din apel, rezultă că motivul de apel referitor la problema aplicării art.

61 C. pen., nu a făcut obiectul deliberării instanței de apel.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa decizia

și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, menținând

starea de arest a inculpaților.

Cu prilejul rejudecării instanța de

apel ca avea în vedere în ce măsură celelalte critici ale deciziei sunt

fondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 780

din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

intimații inculpați M.A. și P.I.

Casează hotărârea atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București.

Menține starea de arest a

inculpaților M.A. și P.I.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 100 RON, va fi achitat din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2006.