ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 566/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 3/IA/2006 din 12 ianuarie 2006,

a dispus printre altele, în baza art. 300

2

, combinat cu art. 160

b

C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpații

F.D. și H.L.

În încheiere, se arată că

verificându-se legalitatea se constată, următoarele:

Prin sentința penală nr. 228 din 24

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 7696/2003, au fost

condamnați inculpatul F.D., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

și inculpatul H.L., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., și art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fiind trimiși în judecată în stare

de arest și, verificându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive,

potrivit dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., se constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun, în

continuare, privarea lor de libertate, în cauză, existând probe certe din care

rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților, ar prezenta un pericol concret

pentru ordinea publică și că trebuie avută în vedere și împrejurarea că aceștia

au fost condamnați pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, aceea de trafic

ilicit de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

sens în care, în baza art. 160

b

C. proc. pen., se va dispune

menținerea arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, au declarat recursuri inculpații, susținând netemeinicia și

nelegalitatea măsurii de menținere a arestării preventive, în raport cu

principiul prezumției de nevinovăție, care trebuie să funcționeze până la

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și de prevederile art. 5

paragraful 3 din C.E.D.O.

Recursurile sunt nefondate.

Nici prezumția de nevinovăție și

nici prevederile C.E.D.O. nu exced posibilitatea luării și menținerii arestării

preventive a unui învinuit sau inculpat atâta timp cât, față de acesta, se

dovedește, așa cum este cazul în speță, existența pericolului public ce

fundamentează necesitatea unei atari măsuri preventive. Or, în cauză, așa cum

judicios, se motivează, de prima instanță există, neîndoielnic, temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri, într-un anume

fel, confirmate și de condamnarea inculpaților, la câte 12 ani închisoare,

pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, pedepse a căror executare

ar putea fi pusă în pericol, prin eventuala revocare a măsurii arestării

preventive și lăsarea inculpaților în stare de libertate.

Dovedindu-se, astfel, existența

temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpaților, Curtea va trebui să privească recursurile inculpaților, ca

nefondate, și să le respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocați, pentru

apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.D. și H.L. împotriva încheierii nr. 3/ IA din 12

ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 4102/P/2005.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2006.