ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4789/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 725

din 1 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 1147/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de petiționarul-condamnat M.M.D.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că petiționarul, în motivarea cererii sale, a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, arătând că situația

locativă a familiei ridică anumite probleme.

Din referatul de anchetă

socială întocmit în cauză rezultă că petiționarul condamnat a fost crescut,

începând cu anul 1993, împreună cu un frate, de către bunicii paterni. S-a mai

reținut că cei doi bunici locuiesc într-o casă cu trei camere, plus dependințe,

sunt bătrâni și bolnavi și se descurcă greu cu treburile gospodărești.

În cele din urmă, instanța

de fond a constatat că situația invederată de condamnat nu constituie o

împrejurarea specială care, prin executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Împotriva acestei sentințe,

a formulat apel condamnatul, susținând că îndeplinește condițiile prevăzute de art.

453 lit. c) C. proc. pen. și că se impune întreruperea executării pedepsei pe o

perioadă de 3 luni.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia nr. 504/ A din 28 iunie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul M.M.D., apreciind că, în mod corect, instanța de

fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen.

Reiterând motivele cererii pentru

întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

cauza prin prisma criticilor formulate, constatând că instanțele au stabilit o

situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate și că hotărârile

atacate sunt legale și temeinice.

Este de reținut că pentru

asigurarea concomitent a scopului procesului penal și a scopului pedepsei

aplicate, punerea de îndată în executare, a hotărârilor definitive de

condamnare și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea

executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care

instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ

prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru cazul invocat.

În motivarea cererii sale

condamnatul a invederat instanței că situația locativă, starea de sănătate și

starea materială precară a bunicilor paterni (cei care l-au crescut) reclamă

prezența sa în familie pentru o perioadă de 3 luni.

Așa cum rezultă din

referatul de anchetă socială situația locativă și materială a familiei

condamnatului ridică anumite probleme, însă aceasta este preexistentă datei

încarcerării și nu este consecința privării lui de libertate. De asemenea, este

greu de crezut că într-o perioadă de 3 luni această situație ar putea fi

schimbată în bine.

În cauză condamnatul nu a

făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C.

proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă

de 3 luni.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

,

alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.M.D.

Totodată, în baza art. 192, alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.M.D. împotriva deciziei penale nr. 504/ A

din 28 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 august 2005.