ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4789/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 725 din 1 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 1147/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petiționarul-condamnat M.M.D. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că petiționarul, în motivarea cererii sale, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, arătând că situația locativă a familiei ridică anumite probleme. Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză rezultă că petiționarul condamnat a fost crescut, începând cu anul 1993, împreună cu un frate, de către bunicii paterni.

S-a mai reținut că cei doi bunici locuiesc într-o casă cu trei camere, plus dependințe, sunt bătrâni și bolnavi și se descurcă greu cu treburile gospodărești. În cele din urmă, instanța de fond a constatat că situația invederată de condamnat nu constituie o împrejurarea specială care, prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel condamnatul, susținând că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. și că se impune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 504/ A din 28 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.M.D., apreciind că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma criticilor formulate, constatând că instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate și că hotărârile atacate sunt legale și temeinice. Este de reținut că pentru asigurarea concomitent a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare, a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii. Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

În motivarea cererii sale condamnatul a invederat instanței că situația locativă, starea de sănătate și starea materială precară a bunicilor paterni (cei care l-au crescut) reclamă prezența sa în familie pentru o perioadă de 3 luni. Așa cum rezultă din referatul de anchetă socială situația locativă și materială a familiei condamnatului ridică anumite probleme, însă aceasta este preexistentă datei încarcerării și nu este consecința privării lui de libertate. De asemenea, este greu de crezut că într-o perioadă de 3 luni această situație ar putea fi schimbată în bine. În cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 , alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.D. Totodată, în baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.D. împotriva deciziei penale nr. 504/ A din 28 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2005.