ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5379/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 9 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 8492/P/2004, a fost condamnat inculpatul C.T., zis M., în baza art. 211 alin. (1), 2 lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen., la: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, privind partea vătămată N.I.M. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 209 C. pen., și a art. 81, art. 110, art. 83 C. pen., pronunțată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 54/2002.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate privind pedeapsa menționată și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa pentru noua infracțiune, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în ziua de 10 ianuarie 2003, în jurul orelor 13,00, în timp ce se deplasa pe str. Bicaz din Timișoara, cu intenția de a ajunge la domiciliu, partea vătămată N.I.M. a fost acostat de inculpatul B.F.

și de amicul său M., neidentificat inițial în cursul urmăririi penale, care l-au oprit, cerându-i suma de 10.000 lei. Refuzul victimei l-a iritat în așa măsură pe M. care a început să-l cotrobăie prin buzunare, găsindu-i portmoneul cu suma de 150.000 lei, pe care și-a însușit-o. Partea vătămată, minor în vârstă de 17 ani, a fost intimidat de cei doi făptuitori, astfel că nu a opus rezistență. După intrarea în posesie a sumei de bani, cei doi și-au continuat drumul, însă după câțiva metri parcurși au hotărât să urmărească victima pentru a-i sustrage telefonul mobil, în ipoteza în care acesta avea telefon, fapt pe care l-au pus în aplicare, însă fără succes, deoarece partea vătămată nu avea telefon.

Pentru a nu pleca cu mâna goală, inculpatul B.F. i-a cerut lănțișorul din aur pe care l-a observat la gâtul victimei și văzând că acesta refuză, inculpatul a pus mâna pe lănțișor pentru a-l smulge, însă gestul a fost oprit de victimă, care i-a împins mâna. Nelăsându-se intimidat de rezistența victimei, inculpatul i-a adresat amenințări cu bătaia în cazul în care-și menține poziția, astfel că, partea vătămată a fost nevoită să permită inculpatului B.F. de a-i smulge lănțișorul de la gât. Ulterior, cei doi autori au părăsit locul faptei, iar partea vătămată și-a continuat drumul spre domiciliul său, după care, împreună cu tatăl său s-a prezentat la sediul Poliției municipiului Timișoara, sesizând comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul C.T. a vândut lănțișorul din aur tatălui lui B.F. și anume B.N., fiind recuperat de la mama lui B.F. – G.A. Valoarea lănțișorului a fost apreciată la suma de 2.500.000 lei. În rest, partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, deși suma de 150.000 lei nu a fost recuperată. Făptuitorul B.F. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 34/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, cauza fiind disjunsă în vederea descoperirii lui M., cel ce s-a dovedit a fi inculpatul C.T. Împotriva sentinței nr. 118 din 9 februarie 2005 a declarat apel inculpatul, solicitând reconsiderarea cuantumului pedepsei. Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, reținând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, în sensul că deși inculpatul este minor, circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea îi conferă un pericol social ridicat.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, casarea hotărârilor atacate, deoarece cauza s-a judecat în lipsa sa, iar în subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, a cărei reducere o solicită. Recursul nu este întemeiat. Verificând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de criticile formulate cât și din oficiu în limitele dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte consideră că judecarea inculpatului recurent s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 175 și urm. C. proc.

pen., în sensul că acesta a fost citat la toate adresele pe care le-a indicat. Cu toate acestea, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanțelor și a înțeles să se sustragă de la judecată, deși avea cunoștință despre proces. Cât privește critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., se constată că la individualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond și, respectiv menținută de instanța de apel s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare, acordându-se eficiența cuvenită atât pericolului social ridicat al faptei comise cât și circumstanțelor personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.

Așa fiind, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul în cauza de față la care s-a adăugat o pedeapsă de un an închisoare ca urmare a revocării beneficiului grațierii condiționate, inculpatul având în final de executat 4 ani și 6 luni închisoare răspunde cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen., referitor la scopul pedepselor, astfel că o reducere a acesteia nu se justifică. Ca urmare, recursul declarat de inculpat apare, ca nefondat, și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 30 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2005.