ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6846/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față constată: Prin cererea dedusă judecății (ca urmare a disjungerii dispusă prin încheierea din 22 septembrie 2004, dosar nr. 13484 din 24 noiembrie 2003 al Judecătoriei Timișoara) reclamanții M.D. și D.M. au chemat în judecată pe pârâtul V.R.A. cerând grănițuirea proprietăților și obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de cca 60 mp ocupată din proprietatea lor prin amplasarea gardului despărțitor. Prin sentința civilă nr. 8570 din 6 octombrie 2004 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea și a constatat întinderea proprietăților limitrofe aparținând părților litigante, stabilind linia de hotar pe aliniamentul C-D din planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar S.I., sens în care a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 53,48 mp ocupată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul V.R.A. Prin decizia civilă nr. 495/A din 15 decembrie 2004 Tribunalul Timiș, în raport de dispozițiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Prin decizia civilă nr. 316/A din 11 februarie 2005 Curtea de Apel Timișoara, în raport de dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., a calificat calea de atac exercitată de pârât a fi recurs și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin decizia civilă nr. 2321 A din 24 martie 2005 Tribunalul Timiș, reinvestit cu soluționarea litigiului, a apreciat că în raport de natura capătului principal al cererii deduse judecății, acțiune în grănițuire, calea de atac exercitată de pârât este apel și și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, sens în care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ ivit. Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.

Or, acțiunea în grănițuire nu este o acțiune civilă evaluabilă în lei, caz în care nu este aplicabilă dispoziția legală mai sus menționată, hotărârea dată în primă instanță de judecătorie fiind supusă apelului. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, modificate, ulterior, prin art. I pct.1 din Legea nr. 219/2005, dispoziții potrivit cărora tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a apelului declarat pârâtul V.R.A. în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul V.R.A. împotriva sentinței civile nr. 8570 din 6 octombrie 2004 a Judecătoriei Timișoara în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2005.