ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4824/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4824/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Judecătoria Timișoara sub nr. 9791/2003, reclamanții M.G. și O.G. au chemat în
judecată civilă pe pârâții G.A., B.M. și B.P., solicitând ca prin sentința ce
se va pronunța să se dispună reintegrarea lor în imobilul situat în comuna
Recaș, județul Timiș iar pârâții au formulat o cerere reconvențională prin care
solicitau ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului în care se cere
reintegrarea și a terenului în suprafață de 4316 mp.
Judecătoria a pronunțat sentința
civilă nr. 3483 din 22 aprilie 2004 de respingere a acțiunii principale și
admitere a cererii reconvenționale, a dispus sistarea stării de indiviziune
asupra imobilului, conform variantei a I–a a raportului de expertiză întocmit
de I.I., cu înscrierea loturilor în cartea funciară nouă.
Curtea de Apel Timișoara, cu decizia
civilă nr. 2636 din 24 noiembrie 2004 a declarat competența soluționării
apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile susmenționate, în
favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că obiectul cauzei, în principal este
un partaj judiciar a unor bunuri ce nu au o valoare precizată, și în această
situație potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr. 65/2004
și Legea nr. 493/2004, competent este tribunalul.
La rândul său, Tribunalul Timiș
pronunță decizia civilă nr. 111/A din 9 februarie 2005 de declinare a
competenței de soluționare a apelului, în favoarea Curții de Apel Timișoara, și
constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
În considerentele deciziei,
tribunalul arată că nu puteau opera retroactiv textele invocate de curte,
deoarece apelul a fost declarat anterior intrării lor în vigoare și anume la
data de 28 iunie 2004.
Verificând competența de soluționare
a apelului, în raport de obiectul acțiunii, de dispozițiile legale în vigoare
la data pronunțării sentinței și a declarării apelului, Înalta Curte de Casație
și Justiție, stabilește competența în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Așa cum rezultă din cele de mai sus
acțiunea principală este de reintegrare în spațiu, soluționată de judecătorie
la data de 22 aprilie 2004, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.
65/2004 și Legii nr. 493/2004 respectiv 14 septembrie și 18 noiembrie 2004.
Apelul a fost de asemenea declarat
înainte de intrarea în vigoare a modificărilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. și
anume la 28 iunie 2004.
În aceste condiții nu poate fi
acceptată motivarea Curții de Apel Timișoara potrivit căreia, competența ar
reveni tribunalului, deoarece legea nu retroactivează.
În raport de data pronunțării
sentinței și cea a declarării apelului, competența de soluționare a apelului
revine Curții de Apel Timișoara, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 120 rap.
la art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea
instanței să judece cererea principală. În speță, cererea principală este de
reintegrare în spațiu de competența curții de apel conform art. 3 pct. 2 C.
proc. civ., iar cererea reconvențională fiind accesorie, se judecă de aceeași
instanță.
Astfel fiind, în temeiul art. 22
alin. (3) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a apelului, în
favoarea Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.