ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4824/2005

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 9791/2003, reclamanții M.G. și O.G. au chemat în judecată civilă pe pârâții G.A., B.M. și B.P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reintegrarea lor în imobilul situat în comuna Recaș, județul Timiș iar pârâții au formulat o cerere reconvențională prin care solicitau ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului în care se cere reintegrarea și a terenului în suprafață de 4316 mp. Judecătoria a pronunțat sentința civilă nr. 3483 din 22 aprilie 2004 de respingere a acțiunii principale și admitere a cererii reconvenționale, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, conform variantei a I–a a raportului de expertiză întocmit de I.I., cu înscrierea loturilor în cartea funciară nouă.

Curtea de Apel Timișoara, cu decizia civilă nr. 2636 din 24 noiembrie 2004 a declarat competența soluționării apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile susmenționate, în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că obiectul cauzei, în principal este un partaj judiciar a unor bunuri ce nu au o valoare precizată, și în această situație potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr. 65/2004 și Legea nr. 493/2004, competent este tribunalul. La rândul său, Tribunalul Timiș pronunță decizia civilă nr. 111/A din 9 februarie 2005 de declinare a competenței de soluționare a apelului, în favoarea Curții de Apel Timișoara, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele deciziei, tribunalul arată că nu puteau opera retroactiv textele invocate de curte, deoarece apelul a fost declarat anterior intrării lor în vigoare și anume la data de 28 iunie 2004. Verificând competența de soluționare a apelului, în raport de obiectul acțiunii, de dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării apelului, Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește competența în favoarea Curții de Apel Timișoara. Așa cum rezultă din cele de mai sus acțiunea principală este de reintegrare în spațiu, soluționată de judecătorie la data de 22 aprilie 2004, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004 și Legii nr. 493/2004 respectiv 14 septembrie și 18 noiembrie 2004. Apelul a fost de asemenea declarat înainte de intrarea în vigoare a modificărilor art. 2 pct. 2 C. proc.

civ. și anume la 28 iunie 2004. În aceste condiții nu poate fi acceptată motivarea Curții de Apel Timișoara potrivit căreia, competența ar reveni tribunalului, deoarece legea nu retroactivează. În raport de data pronunțării sentinței și cea a declarării apelului, competența de soluționare a apelului revine Curții de Apel Timișoara, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 120 rap. la art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței să judece cererea principală. În speță, cererea principală este de reintegrare în spațiu de competența curții de apel conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., iar cererea reconvențională fiind accesorie, se judecă de aceeași instanță. Astfel fiind, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. stabilește competența de soluționare a apelului, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.