ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6320/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 881/ F din 30 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V.M.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că, prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2005, sub nr. 2300/2005,

condamnatul V.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1306/2003 a Tribunalului

București, secția I penală, invocând motive familiale și anume, că mama sa este

grav bolnavă, singură și neajutorată și necesită îngrijire din partea sa.

Tribunalul a apreciat, în urma

efectuării anchetei sociale, că nu se poate reține existența vreunei

împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei, având în

vedere că, mama petentului a decedat la data de 12 mai 2005, iar rațiunile

pentru care acesta a solicitat întreruperea vizau tocmai pe mama sa, respectiv

faptul că este bolnavă și necesită îngrijire.

Împotriva sentinței penale,

condamnatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 646/ A din 22 august 2005, a respins apelul, ca

nefondat, reținând că hotărârea atacată este legală și temeinică sub toate

aspectele, în condițiile în care, condamnatul a solicitat întreruperea

executării pedepsei de 12 ani închisoare, pentru a-și îngriji mama, iar din

referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că aceasta a decedat la

data de 12 mai 2005.

În termen legal, condamnatul V.M. a

declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și dispunerea întreruperii

executării pedepsei, invocând de această dată alte motive pentru admiterea

cererii sale și anume, necesitatea de a-și pune la adăpost casa și alte bunuri

rămase în urma decesului părinților săi, el fiind unicul moștenitor.

Examinând cauza în raport de motivul

de recurs invocat, analizat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) din același cod, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile

prevăzute de art. 453 din același cod, când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat.

Instanțele au hotărât în cauză în

raport de situația de fapt existentă la data soluționării ei, având în vedere

concluziile referatului de anchetă socială, efectuată la domiciliul

condamnatului și de dispozițiile care reglementează instituția întreruperii

executării pedepsei.

Astfel, concluziile referatului de

anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Balaciu, jud. Ialomița sunt în

sensul că mama condamnatului, O.E., a decedat la data de12 mai 2005, și deci,

în mod corect instanțele au apreciat la data soluționării cauzei că motivul

invocat de condamnat, respectiv acela că solicită întreruperea executării

pedepsei pentru a avea grijă de mama sa, care este grav bolnavă, apare ca

nefondat și nu se impune întreruperea executării pedepsei.

În ipoteza în care, între timp au

apărut aspecte noi, care potrivit legii, pot constitui împrejurări speciale din

cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia, îndreptățește condamnatul să formuleze o altă

cerere prin care să solicite întreruperea executării pedepsei.

Cum, analizând cauza din oficiu, nu

se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, Curtea,

urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M. și îl va obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și

onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 646/ A din 22 august

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2005.