ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 august 2003,

reclamanta G.C. a chemat în judecată pe pârâta B.I.R. prin lichidator,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună rectificarea

C.F. nr. 7783 Timișoara, în sensul radierii dreptului de ipotecă execuțională

înscris în favoarea pârâtei pentru suma de 2.000.000.000 lei și respectiv

1.745.066.256 lei.

Reclamanta a invocat în motivarea

acțiunii faptul că instanțele au respins cererea creditoarei B.I.R. formulată

împotriva reclamantei pentru încuviințarea executării silite și în consecință

nu se justifică nici menținerea în cartea funciară a înscrierii ipotecii.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 9012 din 30 octombrie 2003, a respins acțiunea reclamantei.

În argumentarea soluției, instanța a

reținut că în cauză sunt aplicabile normele de drept substanțial prevăzute de

art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, care dispun că rectificarea înscrierilor

din cartea funciară se pot cere dacă printr-o hotărâre definitivă s-a constatat

că nu sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat

efectele actului juridic în temeiul cărora s-a făcut înscrierea.

Întrucât nu s-a făcut dovada

existenței unei hotărâri la care se referă textul susmenționat, instanța a

respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, prin decizia nr. 423 din 19 martie 2004.

Instanța de apel a învederat în

motivarea deciziei că apelanta nu a făcut dovada stingerii raportului de

obligație principal, pe care apelanta l-a garantat cu ipoteca contravențională

instituită prin contractul autentificat sub nr. 1658 din 18 decembrie 1995 și

nu a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă care să constate că au

încetat efectele juridice ale contractului de ipotecă conform dispozițiilor

art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

Problema prescripției dreptului de a

cere executarea silită a intrat în puterea lucrului judecat potrivit deciziei

civile nr. 111/A din 4 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, care a stabilit că

dreptul nu este prescris, deoarece s-a suspendat cursul prescripției conform

art. 6 din Decretul nr. 167/1950 și art. 35 și art. 36 din Legea nr. 64/1995.

Împotriva deciziei a declarat apel

reclamanta.

În motivarea recursului, reclamanta

arată că sentința civilă nr. 368/1997, prin care societatea comercială

debitoare a fost obligată să plătească băncii creditoare, B.I.R., sumele

garantate ulterior de recurentă prin contractul de ipotecă, nu îi este opozabilă,

ea nu a fost parte în acel litigiu, executarea silită împotriva debitoarei este

prescrisă, deci nu există nici o justificare pentru menținerea înscrierii

ipotecii, față de recurentă neexistând titlu executoriu, iar între prevederile

art. 1786 C. civ. și art. 1772 C. civ. există contradicție.

Recursul reclamantei este nefondat.

Afirmația recurentei privind lipsa

de opozabilitate față de ea a sentinței civile nr. 368/1997 este reală, ea nu a

fost parte în litigiu declanșat de banca creditoare împotriva debitoarei SC

M.H. SA, finalizat prin obligarea acesteia din urmă la plata către B.I.R. a

sumelor de 2.000.000.000 lei și 1.745.066.256 lei.

Recurenta a garantat însă aceste

împrumuturi prin contractele de ipotecă autentificate care constituie titluri

executorii în temeiul art. 372 C. proc. civ., art. 66 din Legea nr. 36/1995 și

art. 56 alin. (2) din Legea bancară nr. 58/1998, acest din urmă text de lege

prevede „contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale,

constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri

executorii”.

Cu referire la prescrierea dreptului

de a cere executarea silită, s-a statuat prin decizia civilă nr. 111 din 4

februarie 2003 a Tribunalului Timiș, confirmată prin decizia nr. 719 din 4 aprilie

2003 a Curții de Apel Timișoara, că acest drept nu s-a stins prin prescripție

extinctivă, cursul prescripției a fost suspendat potrivit art. 35 și art. 36

din Legea nr. 64/1995.

Potrivit art. 1786 C. civ., „inscripțiile

conservă dreptul de privilegiu și de ipotecă în curs de 15 ani din ziua în care

s-au făcut inscripțiile”, iar art. 1772 C. civ. dispune „ipoteca convențională

nu va putea fi constituită decât prin act autentic”, neexistând nici o

contradicție între dispozițiile legale citate.

Așadar, în temeiul contractelor de

ipotecă convențională autentificate, recurenta s-a angajat, ca în caz de

nerambursare a ratelor de împrumut de către societatea comercială debitoare să

se procedeze la executarea silită asupra imobilelor proprietatea acesteia, specificate

în contracte, dreptul la executarea silită nu s-a prescris, și prin urmare

menținerea înscrierii ipotecii în cartea funciară este justificată, iar

recurenta nu a făcut dovada stingerii prin plată a obligației pe care a

garantat-o sau prezentării unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, așa cum pretinde art. 36 din Legea nr. 7/1996, pentru a dovedi

existența uneia din cele 4 ipoteze pentru rectificarea înscrierilor din cartea

funciară.

Pentru aceste considerente, recursul

urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.C. împotriva deciziei nr. 423 din

19 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.