ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1656/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 292 din 8

septembrie 2005 a Tribunalului Arad a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația la executare formulată de condamnatul O.R.G. referitoare la

sentința penală nr. 323/2002 a Tribunalului Hunedoara.

Prin această sentință, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 4367 din 9 octombrie 2003 a Curții Supreme

de Justiție, sus-numitul a fost condamnat, la o pedeapsă de 17 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, faptă comisă la data de 9 august 2001.

Prin contestația la executare

introdusă la Tribunalul Arad, petentul condamnat a solicitat reducerea

pedepsei.

El a invocat prevederile art. 461 lit.

d) C. proc. pen., motivând că deține informații cu caracter determinant

referitoare la o rețea de crimă organizată și, că deci, ar putea beneficia de

prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând prin prisma motivului

invocat contestația la executare, dar și din oficiu, Tribunalul Arad a

respins-o, ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în niciunul din cazurile

prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Apelul împotriva acestei sentințe a

fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 14/ A din 11 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul. El invocă aceleași motive din cerere și din apel, susținând

că beneficiază de aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 deoarece deține

informații determinante cu privire la o rețea de crimă organizată.

Recursul declarat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Recurentul a fost condamnat

definitiv pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., și nu

poate beneficia în acest dosar de prevederile textului de lege invocat care se

referă la reglementarea protecției martorilor.

Motivele invocate de recurent nu se

regăsesc în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul O.R.G. împotriva deciziei penale nr. 14/ A din 11

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2006.