ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1442 din 11

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

contestația la executare formulată de petiționarul contestator F.C.

În baza art. 449 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate condamnatului F.C. prin

sentințele penale nr. 659 din 13 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, și nr. 230 din 11 martie 2003 a Tribunalului

București, secția I penală, astfel:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 230 din 11 martie 2003

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 3644 din 10 septembrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție în pedepsele componente de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2), raportat

la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

de 15 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare aplicate prin sentința

penală nr. 230 din 11 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, cu pedeapsa de un an și o lună închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 659 din 13noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3411 din 2 iulie 2002

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, astfel încât condamnatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

Totodată, au fost interzise

condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani.

S-a dispus confiscarea în vederea

distrugerii a cantității de 13,35 gr. heroină, s-a anulat M.E.P.I. nr. 275/2003

emis de Tribunalul București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unui nou

mandat de executare.

S-a reținut de instanța de fond că,

prin sentința penală nr. 659 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3411 din 2 iulie 2002

a Curții Supreme de Justiție petentul condamnat F.C. a fost condamnat, la o

pedeapsă de un an și o lună închisoare, pentru infracțiunea de consum ilicit de

droguri, faptă săvârșită la 1 noiembrie 1999 și executată în perioada 1

noiembrie 1999 – 30 noiembrie 2000.

Prin sentința penală nr. 230 din 11

martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 3644 din 10 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție

petentul a mai fost condamnat pentru două infracțiuni concurente și anume:

- pentru infracțiunea de trafic

ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat, la o pedeapsă de 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., infracțiuni comise la 1

aprilie 2002.

Aceste pedepse aplicate pentru

infracțiuni concurente au fost contopite potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., în

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, astfel cum rezultă din referatul

întocmit de Biroul de executări penale al Tribunalului București, secția I

penală, executarea a început la 1 aprilie 2002 și urmează să expire la 31

martie 2017.

Împotriva sentinței, condamnatul a

formulat apel solicitând înlăturarea art. 37 și a circumstanțelor agravante, precum

și reducerea pedepsei de 15 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 28 din 23

ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de contestator.

Și împotriva acestei decizii a

formulat recurs solicitând înlăturarea stării de recidivă și reducerea

pedepsei.

Recursul este fondat.

Analizând actele dosarului, Curtea

constată că în mod corect a fost respinsă contestația la executare, întrucât

motivele invocate de petent nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ

prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., pentru situațiile

în care se poate apela la procedura specială a contestației la executare.

Totodată, apreciază că, în mod

greșit, instanțele au constatat incidența dispozițiilor art. 449 alin. (1) C.

proc. pen., referitoare la contopirea pedepselor, dispunând în acest sens,

atâta timp cât prin sentința penală nr. 1150 din 7 septembrie 2005, definitivă

prin neapelare la 4 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală,

a admis cererea condamnatului și a dispus contopirea acelorași pedepse.

Ca atare, Curtea, în temeiul

prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul condamnatului și va dispune conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 28 din 23 ianuarie 2006 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și în parte, sentința penală nr. 1442 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, și rejudecând:

Înlătură dispoziția cu privire la

contopirea pedepselor aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 659 din

13 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și sentința

penală nr. 230 din 11 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală.

Menține dispoziția de respingere a

contestației.

Onorariul, în sumă de 100 RON pentru

apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

aprilie 2006.