ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6018/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 octombrie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 785/P/Ap/2005, s-a

dispus menținerea arestării preventive a inculpatului J.E.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a motivat că, examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 160

b

și ale art. 300

2

C. proc. pen., legalitatea măsurii arestării

preventive a inculpatului, a constatat că și în prezent subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea acestei măsuri.

În acest sens a arătat: „Față

de pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului J.E.

pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina

acestuia, în perioada iulie – august 2003, în calitatea sa de administrator al

SC M. SRL Bălan și SC V. SRL Bălan a emis 21 file C.E.C. cunoscând că pentru

acoperirea sumelor menționate pe fiecare dintre acestea nu există acoperirea

necesară în contul bancar, înmânându-le coinculpatului S.I. care, prin

intermediul a doi învinuiți față de care s-a dispus disjungerea cauzei, le-a

introdus în circuitul comercial inducând în eroare reprezentanți a 18 societăți

comerciale care au fost prejudiciate cu suma totală de aproximativ 10,5

miliarde lei și durata arestării scursă până în prezent, se constată ca măsura

arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 C.E.D.O.

și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în

această materie.

Chiar și în condițiile

menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a

inculpatului, existând deja o hotărâre de condamnare, față de modul concret de

săvârșire a faptelor și de persoana inculpatului, în acest moment procesual se

justifică menținerea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul arestat, care critică hotărârea pentru greșita

aplicare a legii, apreciind că în prezent nu se mai justifică măsura arestării

preventive, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Se reține astfel că, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 945/P/2003 emis la

data de 22 iunie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților J.E. și

S.I. pentru săvârșirea a 18 infracțiuni de înșelăciune.

Inculpatul J.E. a fost

trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în calitate de

autor a 17 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (4) C. pen. și a unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., toate acestea cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie – august 2003, în

calitatea sa de administrator al SC M. SRL Bălan și SC V. SRL Bălan a emis 21

file C.E.C., cunoscând că pentru acoperirea sumelor menționate pe fiecare

dintre acestea nu există acoperirea necesară în contul bancar, cauzând astfel

un prejudiciu de peste 10 miliarde lei celor 18 societăți comerciale de la care

au achiziționat diverse produse, pe care ulterior, le-au vândut altor societăți

comerciale.

Tribunalul Brașov, prin

sentința penală 335 din 27 iunie 2005, în baza lucrărilor și a materialului din

dosar, a dispus condamnarea inculpatului J.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 10 ani interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, după

executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

cu consecințe deosebit de grave, prevăzut de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) din același cod.

Față de împrejurarea că din

probele administrate până la această dată în cauză, rezultă indicii temeinice

că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care, într-o primă fază

procesuală, a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și există probe

certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, pericol apreciat de instanță, raportat la gravitatea faptelor comise,

gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost săvârșite, precum

și de urmările acestora, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în

prezent, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

De asemenea, menținerea

acestei măsuri este justificată și de necesitatea asigurării desfășurării în

bune condiții a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de

la judecată.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul J.E., nefiind

fondat, urmează a fi respins, ca atare, iar recurentul inculpat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul

pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul J.E. împotriva încheierii din 12 octombrie 2005 a Curții

de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 785/P/Ap/2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de

40 RON, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 octombrie 2005.