ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6018/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 785/P/Ap/2005, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului J.E. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că, examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 160 b și ale art. 300 2 C. proc. pen., legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. În acest sens a arătat: „Față de pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului J.E. pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, în perioada iulie – august 2003, în calitatea sa de administrator al SC M. SRL Bălan și SC V. SRL Bălan a emis 21 file C.E.C.

cunoscând că pentru acoperirea sumelor menționate pe fiecare dintre acestea nu există acoperirea necesară în contul bancar, înmânându-le coinculpatului S.I. care, prin intermediul a doi învinuiți față de care s-a dispus disjungerea cauzei, le-a introdus în circuitul comercial inducând în eroare reprezentanți a 18 societăți comerciale care au fost prejudiciate cu suma totală de aproximativ 10,5 miliarde lei și durata arestării scursă până în prezent, se constată ca măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 C.E.D.O. și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie. Chiar și în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpatului, existând deja o hotărâre de condamnare, față de modul concret de săvârșire a faptelor și de persoana inculpatului, în acest moment procesual se justifică menținerea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul arestat, care critică hotărârea pentru greșita aplicare a legii, apreciind că în prezent nu se mai justifică măsura arestării preventive, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Se reține astfel că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 945/P/2003 emis la data de 22 iunie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților J.E. și S.I. pentru săvârșirea a 18 infracțiuni de înșelăciune. Inculpatul J.E. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în calitate de autor a 17 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

și a unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., toate acestea cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie – august 2003, în calitatea sa de administrator al SC M. SRL Bălan și SC V. SRL Bălan a emis 21 file C.E.C., cunoscând că pentru acoperirea sumelor menționate pe fiecare dintre acestea nu există acoperirea necesară în contul bancar, cauzând astfel un prejudiciu de peste 10 miliarde lei celor 18 societăți comerciale de la care au achiziționat diverse produse, pe care ulterior, le-au vândut altor societăți comerciale. Tribunalul Brașov, prin sentința penală 335 din 27 iunie 2005, în baza lucrărilor și a materialului din dosar, a dispus condamnarea inculpatului J.E.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 10 ani interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prevăzut de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) din același cod.

Față de împrejurarea că din probele administrate până la această dată în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care, într-o primă fază procesuală, a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță, raportat la gravitatea faptelor comise, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost săvârșite, precum și de urmările acestora, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. h) C. proc.

pen. De asemenea, menținerea acestei măsuri este justificată și de necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul J.E., nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, iar recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E. împotriva încheierii din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 785/P/Ap/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 RON, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2005.