ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată instanței la 16 mai 2000, SC C. SRL, cu sediul în Comuna Vârteșcoiu, Județul Vrancea, a solicitat ca D.G.F.P.C.F.S., cu sediul în Focșani, să-și recupereze suma de 212.946.291 lei (176.805.969 lei reprezentând impozit pe profit și 36.140.423 lei, reprezentând T.V.A.) și nu 481.437.557 lei cât a pretins (225.189.784 lei, reprezentând majorări la impozitul pe profit și 43.301.482 lei, reprezentând majorări T.V.A., s-au adăugat necuvenit la suma datorată) din suma de 3.685.441.518 lei datorată pe bază de hotărâre judecătorească petiționarei de către SC V. SA, cu sediul în Focșani, str. Dionysos, căreia creditoarea mai sus menționată i-a scos în vânzare bunuri de 22.000.000.000 lei.

În susținerea cererii, petiționara a arătat că D.G.F.P.C.F.S. Vrancea are obligația să împartă suma rezultată din vânzarea bunurilor debitoarei sale cu ceilalți creditori ai acesteia și că majorările pretinse nu sunt datorate, întrucât prin O.G.R. 68/1999 a fost scutită de penalitățile aferente impozitului pe profit și T.V.A. Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 430, pronunțată la 12 septembrie 2000, a respins ca neîntemeiată contestația la executare, reținând că în speță nu poate fi vorba de o compensație ca mod de stingere a obligațiilor, neexistând obligații reciproce între cele două părți (art. 1144 C. civ.), nu poate fi vorba de o subrogare ca mod de stingere a obligațiilor, neexistând voința expres manifestată a părților (art. 1106 C. civ.), nu poate fi vorba de o modalitate de compensare în procedura specială prevăzută de O.G.R.

nr. 11/1996 pentru că, stabilind ordinea de distribuire a prețului, legea specială nu o prevede, iar exonerarea de plata penalităților de întârziere la impozitul pe profit și taxele bugetare vizează o procedură specială (O.G.R. 70/1994, O.G.R. 3/1992 și Legea nr. 105/1977), alta decât cea care face obiectul prezentului litigiu. Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 387/ A, pronunțată la 9 mai 2001 de către secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, invocând aceleași argumente avute în vedere de instanța a cărei hotărâre s-a atacat, înlăturând și motivele invocate în plus și anume că debitoarea nu a făcut convocarea la masa credală și că modalitatea folosită a profitat unui debitor al statului, prejudiciind apelanta.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate constând în aceea că SC V. SA, deși notificată, nu a respectat obligația pe care o avea să împartă suma obținută din vânzare la toți creditorii săi, care erau egali în preferințe, că părtinirea manifestată de D.G.F.P.C.F.S. Vrancea nu este justificată, tot ea fiind aceea care își rezolva problemele cu debitorii săi, că petiționara a notificat SC V. SA, în sensul celor arătate și că, procedându-se corect, contestatoarea ar fi beneficiat de prevederile O.G.R. nr. 68/1999, fiind scutite de majorări. Criticile sunt nefondate. Instanțele ale căror hotărâri se atacă au reținut corect că recurenta nu putea invoca nici compensația ca mijloc de stingere a obligației acesteia, nici subrogarea în drepturile creditoarei.

În ce privește contestarea urmăririi silite pornită de D.G.F.P.C.F.S. pe baza O.G.R. 11/1996, în vigoare la acea dată, s-a reținut corect că aceasta, fiind reglementată de o lege specială, urmează procedura prevăzută de aceasta, procedură ce nu a fost folosită și în cadrul căreia se putea discuta atât respectarea notificării creanței și a termenului de efectuare a acesteia, ordinea de preferință a creditelor, modalitate de distribuire a prețului și alte argumente invocate de petiționar. Conivența frauduloasă a creditoarei cu SC V. SA nu este dovedită în nici un mod. În fiind, contestatoarea nu a făcut dovada achitării în termenul prevăzut de O.G.R. 68/1999, pentru a beneficia de scutirea de plată a majorărilor.

În consecință, recursul contestatoarei urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC C. SRL Vârteșcoiu, împotriva deciziei nr. 387 din 9 mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.