ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței la

16 mai 2000, SC C. SRL, cu sediul în Comuna Vârteșcoiu, Județul Vrancea, a

solicitat ca D.G.F.P.C.F.S., cu sediul în Focșani, să-și recupereze suma de

212.946.291 lei (176.805.969 lei reprezentând impozit pe profit și 36.140.423

lei, reprezentând T.V.A.) și nu 481.437.557 lei cât a pretins (225.189.784 lei,

reprezentând majorări la impozitul pe profit și 43.301.482 lei, reprezentând

majorări T.V.A., s-au adăugat necuvenit la suma datorată) din suma de

3.685.441.518 lei datorată pe bază de hotărâre judecătorească petiționarei de

către SC V. SA, cu sediul în Focșani, str. Dionysos, căreia creditoarea mai sus

menționată i-a scos în vânzare bunuri de 22.000.000.000 lei.

În susținerea cererii, petiționara a

arătat că D.G.F.P.C.F.S. Vrancea are obligația să împartă suma rezultată din

vânzarea bunurilor debitoarei sale cu ceilalți creditori ai acesteia și că

majorările pretinse nu sunt datorate, întrucât prin O.G.R. 68/1999 a fost

scutită de penalitățile aferente impozitului pe profit și T.V.A.

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 430, pronunțată la 12 septembrie 2000, a respins ca neîntemeiată

contestația la executare, reținând că în speță nu poate fi vorba de o

compensație ca mod de stingere a obligațiilor, neexistând obligații reciproce

între cele două părți (art. 1144 C. civ.), nu poate fi vorba de o subrogare ca

mod de stingere a obligațiilor, neexistând voința expres manifestată a părților

(art. 1106 C. civ.), nu poate fi vorba de o modalitate de compensare în

procedura specială prevăzută de O.G.R. nr. 11/1996 pentru că, stabilind ordinea

de distribuire a prețului, legea specială nu o prevede, iar exonerarea de plata

penalităților de întârziere la impozitul pe profit și taxele bugetare vizează o

procedură specială (O.G.R. 70/1994, O.G.R. 3/1992 și Legea nr. 105/1977), alta

decât cea care face obiectul prezentului litigiu.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 387/ A, pronunțată la 9 mai 2001 de către secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Galați, invocând aceleași argumente avute în

vedere de instanța a cărei hotărâre s-a atacat, înlăturând și motivele invocate

în plus și anume că debitoarea nu a făcut convocarea la masa credală și că

modalitatea folosită a profitat unui debitor al statului, prejudiciind

apelanta.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate constând în aceea că SC V.

SA, deși notificată, nu a respectat obligația pe care o avea să împartă suma

obținută din vânzare la toți creditorii săi, care erau egali în preferințe, că

părtinirea manifestată de D.G.F.P.C.F.S. Vrancea nu este justificată, tot ea

fiind aceea care își rezolva problemele cu debitorii săi, că petiționara a

notificat SC V. SA, în sensul celor arătate și că, procedându-se corect,

contestatoarea ar fi beneficiat de prevederile O.G.R. nr. 68/1999, fiind

scutite de majorări.

Criticile sunt nefondate.

Instanțele ale căror hotărâri se

atacă au reținut corect că recurenta nu putea invoca nici compensația ca mijloc

de stingere a obligației acesteia, nici subrogarea în drepturile creditoarei.

În ce privește contestarea urmăririi

silite pornită de D.G.F.P.C.F.S. pe baza O.G.R. 11/1996, în vigoare la acea

dată, s-a reținut corect că aceasta, fiind reglementată de o lege specială,

urmează procedura prevăzută de aceasta, procedură ce nu a fost folosită și în

cadrul căreia se putea discuta atât respectarea notificării creanței și a

termenului de efectuare a acesteia, ordinea de preferință a creditelor, modalitate

de distribuire a prețului și alte argumente invocate de petiționar.

Conivența frauduloasă a creditoarei

cu SC V. SA nu este dovedită în nici un mod.

În fiind, contestatoarea nu a făcut

dovada achitării în termenul prevăzut de O.G.R. 68/1999, pentru a beneficia de

scutirea de plată a majorărilor.

În consecință, recursul

contestatoarei urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea SC C. SRL Vârteșcoiu, împotriva deciziei nr. 387 din 9 mai 2001

a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2005.