ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 399/2004

Asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată sub nr. 339/2002 reclamanta S.C. „C” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Finanțelor Publice Vrancea a solicitat anularea deciziei nr. 51 din 22.01.2002 a Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor – prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva procesului verbal de control nr. 238 din 22.10.2001 al Direcției Finanțelor Publice Vrancea pentru perioada 1997 – 1998. Prin procesul verbal nr. 238/2000, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 74.939.924 lei impozit pe profit, 157.398.792 lei majorări de întârziere la impozitul pe profit, 215.711.975 lei TVA și 350.263.924 lei majorări de întârziere aferente TVA neachitat, întrucât obligațiile bugetare au fost diminuate de societate.

Prin sentința nr. 107/F din 26.08.2002 s-a admis acțiunea, s-a modificat decizia nr. 51 din 22.01.2002 a M.F.P., în sensul reducerii obligațiilor fiscale la 19.000.000 lei impozit pe profit, 51.898.500 lei majorări de întârziere, 4.571.525 lei TVA și 7.707.591 lei majorări de întârziere aferente. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care s-a reținut că organele de control au încadrat eronat unele cheltuieli ca nedeductibile la capitolul impozitului pe profit, iar pentru calcularea TVA s-a stabilit o bază de impozitare mai mare decât prevăd normele în vigoare.

Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea, criticând-o astfel: Prin procesul-verbal nr. 140 din 5.05.1998 întocmit de Administrația Financiară Focșani s-a stabilit că societatea a valorificat produse de alcool la prețul sub nivelul celui de piață, deci suma de 74.178.675 lei reprezentând accize nu a fost cuprinsă în preț și nu a fost înscrisă în factura fiscală la rubrica “total valori din care accize …”, astfel că la rubrica “total” nu a influențat veniturile din exploatare înregistrate de societate. Concluzia expertului la acest capitol este eronată – suma menționată mai sus nu poate fi înregistrată pe “cheltuieli deductibile” cu ocazia calculării profitului impozabil nefiind înregistrată la “venituri”.

Prin operațiunea efectuată de societate au fost mojorate cheltuielile deductibile la calculul profitului impozabil la 31.12.1998 și implicit a fost diminuat impozitul pe profit cu suma de 28.198.897 lei, nefiind respectate prevederile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994, cu modificările ulterioare. La data de 30.06.1998, societatea a înregistrat cheltuieli cu amortizarea cu 52.358.992 lei mai mult față de luna mai 1998, când înregistrase numai 2.358.992 lei, fără ca valoarea mijloacelor fixe să prezinte o creștere semnificativă și fără să prezinte documente din care să rezulte că includerea în cheltuieli cu amortizarea a acestei sume este legală. Conform art. 9 din Legea nr. 15/1994, cu modificările ulterioare „amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare”.

La art. 5 din O.G. nr. 70/1994 referitoare la impozitul pe profit, republicată, se menționează: amortizarea activelor corporale și necorporale se face în concordanță cu prevederile legale în vigoare. Prin includerea pe cheltuieli de exploatare a unor cheltuieli de amortizare mai mari decât cele legale au fost majorate nejustificat cheltuielile deductibile la calculul profitului impozabil și implicit a fost diminuat impozitul pe profit cu suma de 19.000.000 lei. În perioada octombrie – decembrie 1997 societatea a înregistrat pe cheltuieli de exploatare cheltuieli de modernizare a imobilului din b-dul Unirii, cu motivația că ar reprezenta reparații. Art. 9 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 909/1997 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 definește cheltuieli privind reparațiile de orice fel și modul în care se fac.

Recuperarea acestor cheltuieli se operează prin includerea în cheltuielile de exploatare, integral la momentul efectuării sau eșalonat pe o perioadă de timp, cu aprobarea consiliului de administrație sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului. Modernizările conform pct. 7 lit. d) din H.G. nr. 909/ 1997 modificată și completată cu O.G. nr. 54/1997, se fac pe bază de documente din care să rezulte natura lucrărilor executate. La acest capitol, societatea datorează un impozit pe profit de 11.609.803 lei. Pentru sustragerea de la plata unui impozit pe profit în sumă de 74.939.739 lei, societatea datorează bugetului de stat majorări în sumă de 157.398.792 lei.

Societatea a vândut imobilul din str. Eroilor, asociaților, cu suma de 507.079.887 lei și TVA 96.345.178 lei, iar în septembrie 2000, imobilul a fost readus în patrimoniul societății ca aport în natură la capitalul social la valoarea de 1.400.000.000 lei cu TVA reevaluată în baza unui raport de expertiză în vederea obținerii unui credit bancar. Diferența dintre valoarea de vânzare și valoarea la care a fost adus imobilul ca aport la capitalul social nu a reprezentat diferența din reevaluarea clădirii, efectuată în baza unui act normativ, ci a reprezentat o operațiune efectuată în numele societății dar în favoarea asociaților, conform art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 70/1994, completat din O.U.G.

nr. 217/1999. Prin vânzarea la o valoare mai mică decât cea la care a fost readus în patrimoniul societății s-a colectat TVA în cuantum de 92.345.178 lei față de 252.459.016 lei reprezentând o diferență în minus de 156.113.838 lei. Ca urmare a acestei operațiuni baza de impozitare a TVA stabilită prin factură, a fost diminuată, valoarea reală fiind suma de 1.147.540.984 lei. Pentru TVA stabilit la suma de 59.598.127 nu se aduce nici un argument în susținerea sa. Pentru TVA neachitat în termen, în sumă de 215.711.975 lei, societatea datorează majorări de întârziere în sumă de 350.263.924 lei. Instanța de fond a avut în vedere concluziile expertului, fără a se analiza susținerile recurentei sau obiecțiunile la raportul de expertiză.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei contabile efectuată în cauză, fără a analiza obiecțiunile formulate de D.G.F.P. Vrancea cu privire la acciza stabilită prin procesul-verbal nr.140 din 5.05.1998 a Administrației Financiare și Trezoreriei Focșani pentru suma de 74.178.673 lei care s-a datorat valorificării produselor de alcool la prețul sub nivelul celor de piață. Cu privire la cheltuielile de amortizare, societatea nu a prezentat documente pentru a se verifica legalitatea includerii cheltuielilor în cuantumul înregistrat în iunie 1998, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 15/1994 cu modificările ulterioare și art. 5 din O.G.

nr. 70/1994. În ceea ce privește lucrările de investiții la spațiile comerciale din str. Eroilor și b-dul Unirii trebuia stabilită natura acestor reparații sau modernizări, așa cum sunt definite de H.G. nr. 909/ 1997 în raport de care impozitul pe profit este diferențiat. Se impunea de asemenea, analizarea obiecțiunilor recurentei privind baza de impozitare a operațiunilor efectuate prin vânzarea imobilului din str. Eroilor asociaților și readucerea în patrimoniul societății ca aport în natură la capitalul social la valoarea de 1.400.000.000 lei – cu T.V.A. reevaluată. Colectarea TVA nu a fost corectă prin vânzarea inițială a imobilului la o valoare mai mică decât cea la care a fost readus în patrimoniul societății.

Pentru toate aspectele enunțate se impune administrarea în cauză a unei noi expertize contabile – pe baza documentelor existente la dosar și eventual cele necesare ce vor fi puse la dispoziție de societatea intimată. În acest sens, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vrancea pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 107/F din 26 august 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.