ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 399/2004

Asupra recursului de

față;

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 339/2002 reclamanta

S.C.

„C” SRL  în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Finanțelor

Publice Vrancea a solicitat anularea deciziei nr. 51 din 22.01.2002 a

Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor – prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva

procesului verbal de control nr. 238 din 22.10.2001 al Direcției Finanțelor

Publice Vrancea pentru perioada 1997 – 1998.

Prin

procesul verbal nr. 238/2000, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 74.939.924

lei impozit pe profit, 157.398.792 lei majorări de întârziere la impozitul pe

profit, 215.711.975 lei TVA și 350.263.924 lei majorări de întârziere aferente

TVA neachitat, întrucât obligațiile bugetare au fost diminuate de societate.

Prin

sentința nr. 107/F din 26.08.2002 s-a admis acțiunea, s-a modificat decizia nr.

51 din 22.01.2002 a M.F.P., în sensul reducerii obligațiilor fiscale la

19.000.000 lei impozit pe profit, 51.898.500 lei majorări de întârziere,

4.571.525 lei TVA și 7.707.591 lei majorări de întârziere aferente.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în

cauză, prin care s-a reținut că organele de control au încadrat eronat unele

cheltuieli ca nedeductibile la capitolul impozitului pe profit, iar pentru

calcularea TVA s-a stabilit o bază de impozitare mai mare decât prevăd normele

în vigoare.

Împotriva

sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea,

criticând-o astfel:

Prin

procesul-verbal nr. 140 din 5.05.1998 întocmit de Administrația Financiară

Focșani s-a stabilit că societatea a valorificat produse de alcool la prețul

sub nivelul celui de piață, deci suma de 74.178.675 lei reprezentând accize nu

a fost cuprinsă în preț și nu a fost înscrisă în factura fiscală la rubrica

“total valori din care accize …”, astfel că la rubrica “total” nu a influențat

veniturile din exploatare înregistrate de societate.

Concluzia expertului la acest capitol este eronată –

suma menționată mai sus nu poate fi înregistrată pe “cheltuieli deductibile” cu

ocazia calculării profitului impozabil nefiind înregistrată la “venituri”.

Prin

operațiunea efectuată de societate au fost mojorate cheltuielile deductibile la

calculul profitului impozabil la 31.12.1998 și implicit a fost diminuat impozitul

pe profit cu suma de 28.198.897 lei, nefiind respectate prevederile art. 4

alin. (2) din O.G. nr. 70/1994, cu modificările ulterioare.

La data

de 30.06.1998, societatea a înregistrat cheltuieli cu amortizarea cu 52.358.992

lei mai mult față de luna mai 1998, când înregistrase numai 2.358.992 lei, fără

ca valoarea mijloacelor fixe să prezinte o creștere semnificativă și fără să

prezinte documente din care să rezulte că includerea în cheltuieli cu

amortizarea a acestei sume este legală.

Conform

art. 9 din Legea nr. 15/1994, cu modificările ulterioare „amortizarea se

stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a

mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare”.

La art.

5 din O.G. nr. 70/1994 referitoare la impozitul pe profit, republicată, se

menționează: amortizarea activelor corporale și necorporale se face în

concordanță cu prevederile legale în vigoare.

Prin

includerea pe cheltuieli de exploatare a unor cheltuieli de amortizare mai mari

decât cele legale au fost majorate nejustificat cheltuielile deductibile la

calculul profitului impozabil și implicit a fost diminuat impozitul pe profit

cu suma de 19.000.000 lei.

În

perioada octombrie – decembrie 1997 societatea a înregistrat pe cheltuieli de

exploatare cheltuieli de modernizare a imobilului din  b-dul Unirii, cu

motivația că ar reprezenta reparații. Art. 9 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 909/1997

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994

definește cheltuieli privind reparațiile de orice fel și modul în care se fac.

Recuperarea

acestor cheltuieli se operează prin includerea în cheltuielile de exploatare,

integral la momentul efectuării sau eșalonat pe o perioadă de timp, cu

aprobarea consiliului de administrație sau a responsabilului cu gestiunea

patrimoniului.

Modernizările

conform pct. 7 lit. d) din H.G. nr. 909/ 1997 modificată și completată cu O.G.

nr. 54/1997, se fac pe bază de documente din care să rezulte natura lucrărilor

executate.

La

acest capitol, societatea datorează un impozit pe profit de 11.609.803 lei.

Pentru

sustragerea de la plata unui impozit pe profit în sumă de 74.939.739 lei,

societatea datorează bugetului de stat majorări în sumă de 157.398.792 lei.

Societatea

a vândut imobilul din str. Eroilor, asociaților, cu suma de 507.079.887 lei și

TVA 96.345.178 lei, iar în septembrie 2000, imobilul a fost readus în

patrimoniul societății ca aport în natură la capitalul social la valoarea de

1.400.000.000 lei cu TVA reevaluată în baza unui raport de expertiză în vederea

obținerii unui credit bancar.

Diferența

dintre valoarea de vânzare și valoarea la care a fost adus imobilul ca aport la

capitalul social nu a reprezentat diferența din reevaluarea clădirii, efectuată

în baza unui act normativ, ci a reprezentat o operațiune efectuată în numele

societății dar în favoarea asociaților, conform art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 70/1994,

completat din O.U.G. nr. 217/1999.

Prin

vânzarea la o valoare mai mică decât cea la care a fost readus în patrimoniul

societății s-a colectat TVA în cuantum de 92.345.178 lei față de 252.459.016

lei reprezentând o diferență în minus de 156.113.838 lei.

Ca

urmare a acestei operațiuni baza de impozitare a TVA stabilită prin factură, a

fost diminuată, valoarea reală fiind suma de 1.147.540.984 lei.

Pentru

TVA stabilit la suma de 59.598.127 nu se aduce nici un argument în susținerea

sa.

Pentru

TVA neachitat în termen, în sumă de 215.711.975 lei, societatea datorează

majorări de întârziere în sumă de 350.263.924 lei.

Instanța

de fond a avut în vedere concluziile expertului, fără a se analiza susținerile

recurentei sau obiecțiunile la raportul de expertiză.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Instanța

de fond și-a însușit concluziile expertizei contabile efectuată în cauză, fără

a analiza obiecțiunile formulate de D.G.F.P. Vrancea cu privire la acciza

stabilită prin procesul-verbal nr.140 din 5.05.1998 a Administrației Financiare

și Trezoreriei Focșani pentru suma de 74.178.673 lei care s-a datorat

valorificării produselor de alcool la prețul sub nivelul celor de piață.

Cu

privire la cheltuielile de amortizare, societatea nu a prezentat documente

pentru a se verifica legalitatea includerii cheltuielilor în cuantumul

înregistrat în iunie 1998, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 15/1994

cu modificările ulterioare și art. 5 din O.G. nr. 70/1994.

În ceea

ce privește lucrările de investiții la spațiile comerciale din str. Eroilor și b-dul

Unirii  trebuia stabilită natura acestor reparații sau modernizări, așa cum

sunt definite de H.G. nr. 909/ 1997 în raport de care impozitul pe profit este

diferențiat.

Se

impunea de asemenea, analizarea obiecțiunilor recurentei privind baza de

impozitare a operațiunilor efectuate prin vânzarea imobilului din str. Eroilor

asociaților și readucerea în patrimoniul societății ca aport în natură la

capitalul social la valoarea de 1.400.000.000 lei – cu T.V.A. reevaluată.

Colectarea

TVA nu a fost corectă prin vânzarea inițială a imobilului la o valoare mai mică

decât cea la care a fost readus în patrimoniul societății.

Pentru

toate aspectele enunțate se impune administrarea în cauză a unei noi expertize

contabile – pe baza documentelor existente la dosar și eventual cele necesare

ce vor fi puse la dispoziție de societatea intimată.

În

acest sens, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vrancea

pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 107/F din

26 august 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.