ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3392/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 2454 din 11 aprilie 2005 la Înalta Curte de Casație și Justiție,

condamnatul C.C.I. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei

penale, nr. 1772 din 11 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea contestației în

anulare condamnatul a arătat în esență, că la data judecării cauzei în recurs,

ocazie în care s-a pronunțat decizia amintită, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în mod nejustificat, a dispus soluționarea acesteia cu asigurarea

apărării de către un apărător desemnat din oficiu, cu toate că avea un apărător

ales, care nu s-a putut prezenta în instanță din cauza stării de sănătate,

apreciindu-se în mod eronat lipsa acestuia nejustificată la două termene de

judecată, cu toate că a făcut dovada imposibilității prezentării în instanță

din cauza stării de sănătate, încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare,

prevăzut de art. 171 C. proc. pen.

Condamnatul și-a întemeiat

contestația în anulare pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit art. 386 lit. a) C.

proc. pen., constituie motiv de contestație în anulare, situația în care

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.

Verificând cererea

condamnatului, prin prisma textului de lege menționat și invocat drept temei al

contestației în anulare se constată că motivul invocat, judecarea recursului cu

un apărător desemnat din oficiu, nu se regăsește nu numai la lit. a) a art. 386

C. proc. pen., dar în nici unul din celelalte cazuri enumerate expres și

limitativ la lit. b), c) și d).

Prin urmare, motivul invocat

de condamnat negăsindu-se între cazurile pentru care se poate uza de calea de

atac extraordinară a contestației în anulare, urmează a se constata că cererea

formulată în acest sens, este nefondată, și a fi respinsă, ca atare, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se

află în culpă procesuală [(art. 192 pct. 2 alin. (2) C. proc. pen.)].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de condamnatul C.C.I. împotriva deciziei

penale nr. 1772 din 11 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 6131/2004.

Obligă pe condamnatul

contestator la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 mai 2005.