ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3826 din 19 aprilie 2004 Judecătoria Iași a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamantul F.Ș. în contradictoriu, cu pârâta F.C. Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că, în fapt, F.D. a decedat la 20 februarie 1995. La data de 3 iulie 1996 s-a formulat cerere de dezbatere a succesiunii, cerere urmată de autentificarea în 5 aprilie 1996 a declarațiilor de neacceptare a succesiunii după defunctul F.D. de către moștenitorii legali, Z.A., F.Ș., C.A., F.V., T.N., B.M., A.A.C., F.D. și D.F. Instanța a constatat că la 3 iulie 1996 a fost eliberat certificatul de moștenitor de Biroul notarului public N.K., prin care s-a constatat că după defunctul F.D.

a răspuns, ca moștenitor legal, pârâta F.C. , cu o cotă de 1/1, și că sunt străini de succesiune, prin neacceptare, numiții F.Ș., C.A., F.V., T.N., B.M., A.A.C., F.D. și Z.A. Față de cele astfel reținute, în raport de dispozițiile art. 76 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 și ale art. 686 C. civ., instanța a constatat că în drept, acțiunea este nefondată. Astfel, conform dispozițiilor legale, la data deschiderii succesiunii în persoana moștenitorilor se naște un drept subiectiv de opțiune succesorală de a alege acceptarea succesiunii sau renunțarea la succesiune. Prin urmare succesibilii sunt ținuți să-și exercite dreptul de opțiune succesorală fie în sens pozitiv, fie în sens negativ, însă nimeni nu poate fi obligat să accepte o succesiune ce i se cuvine.

Ca atare, moștenitorii pot opta pentru neacceptarea succesiunii, așa cum au optat, în speță, moștenitorii legali ai defunctului F.D. Unul din caracterele juridice ale actului de opțiune succesorală, caracter de la care nu se poate deroga, este indivizibilitatea, deoarece atât acceptarea cât și renunțarea trebuie să se refere la succesiunea în întregul ei, fiind inadmisibilă, o acceptare sau o renunțare parțială. Astfel, dat fiind că, prin declarația autentificată sub nr. 1208/1996 reclamantul F.Ș. a declarat că nu acceptă succesiunea exercitându-și dreptul la opțiune succesorală în sens negativ, reclamantul a devenit străin de succesiune în întregul ei, fără a se putea face vreo diferență de opțiune între cele două bunuri imobile succesorale, cu atât mai mult cu cât nici în declarația sa nu se poate face vreo mențiune în acest sens.

Împotriva sentinței a formulat apel F.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, arată că este eronată mențiunea din sentință, potrivit căreia a renunțat la întreaga moștenire. Apelantul susține că nu a renunțat la suprafața de 500 mp teren. El mai invocă inadvertența dintre data pretinsei autentificări a declarațiilor de neacceptare a succesiunii (5 aprilie 1996) și data formulării cererii de dezbatere a succesiunii (3 iulie 1996). Formulând întâmpinare, intimata F.C. solicită respingerea apelului. Ea învederează că apelantul a devenit străin de succesiune, în întregul ei, prin exercitarea dreptului de opțiune succesorală în sens negativ. Actul de opțiune succesorală, susține intimata, se caracterizează prin indivizibilitate, fiind inacceptabilă o acceptare ori o renunțare parțială.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 142 din 28 septembrie 2004 a respins apelul formulat de reclamantul F.Ș. împotriva sentinței civile nr. 3826 din 19 aprilie 2004 a Judecătoriei Iași, menținând, astfel, hotărârea atacată. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează: Astfel cum corect a constatat și prima instanță, renunțarea este manifestarea de voință a succesibilului care declară, în mod categoric și precis, că înțelege a nu uza de drepturile pe care vocațiunea sa legală i le conferă asupra moștenirii. Ca și acceptarea, renunțarea este indivizibilă; ea se răsfrânge asupra întregii succesiuni sau asupra întregii părți ce revine fiecărui succesor.

De aceea, declarația făcută de F.Ș. și autentificată sub nr. 1208 din 5 aprilie 1996 îl face pe apelant străin de succesiunea lui F.D. Apelantul a arătat în declarație, fără echivoc, că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită, a moștenirii. În această situație, judicios, a reținut prima instanță, că acțiunea este nefondată. Confuzia din cuprinsul sentinței, între data formulării cererii de dezbatere a succesiunii și cea a eliberării certificatului de moștenitor, este o simplă eroare materială, fără consecințe asupra legalității și temeiniciei sentinței. Raportat la considerentele expuse și în aplicarea art. 296 teza 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul, menținând hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs F.Ș., care a arătat că nu este de acord cu soluțiile pronunțate de judecătorie și de instanța de apel și că, aceste soluții, s-ar explica prin activitatea ilicită a notarelor publice M.G. și K.N., pe care le-a chemat și în justiție, fără nici un rezultat. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de cele susținute de recurent se observă că în mod corect, prima instanță i-a respins cererea iar instanța de apel, i-a menținut hotărârea, atâta timp cât acesta a renunțat la moștenirea fratelui său decedat, F.D., de succesiunea căruia a devenit străin. Recurentul nu a reușit să dovedească nici în plângerea penală introdusă împotriva celor două notare reclamate și nici în fața instanțelor civile că ar fi făcut declarația de renunțare, în condiții ilicite, create de cele două notare publice, încât cele reținute de instanțe, corespund legii.

În raport de cele arătate, recursul declarat de reclamantul F.Ș. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași va trebui privit, ca nefondat și respingerea, ca atare, menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.Ș. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.