ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6145/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea adresată la 14

octombrie 2002 Tribunalul Gorj, reclamantele B.M. și M.B. au chemat în judecată

pârâții C.N.L. O. Târgu Jiu și E.M.C. Motru, prin reprezentanți, solicitând ca

sentința ce se va pronunța să stabilească obligația acestora de a-l încadra în

muncă, la cariera Roșiuța, pe nepotul lor Z.G.V.

În motivarea acțiunii reclamantele

au arătat că prin procesul-verbal nr. 739 din 19 martie 2002 pârâții s-au

angajat că-l vor încadra în muncă pe nepotul lor cu începere de la 4 aprilie

2002, în schimbul permisiunii acordate acestora de a deplasa și folosi o serie

de utilaje pe terenul proprietatea reclamantelor. S-a mai învederat că, deși

aprobată, cererea de angajare nu și-a produs nici un efect, pârâții nefuzând

să-și respecte obligația asumată.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 1021 din 14 noiembrie 2002, a constatat că litigiul are natură

civilă, iar nu de legislația muncii, astfel încât și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Motru.

La rândul său, această din urmă

instanță și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, secția litigii

de muncă, astfel încât a fost necesar ca prin decizia civilă nr. 9 din 6 iunie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, pronunțând un

regulator de competență, să trimită cauza spre soluționare Judecătoriei Motru.

Pe parcursul soluționării cauzei de

către această instanță, numitul B.G.V., fost Z., a formulat cerere de

intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

Pârâții au depus la dosarul cauzei

întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea principală că

măsurile de restructurare și reorganizare, reducerile masive de personal, fac

imposibilă angajarea intervenientului.

Prin sentința civilă nr. 2519 din 4

decembrie 2003, Judecătoria Motru a respins acțiunea și cererea de intervenție

reținând că în raport de declanșarea unui program de disponibilizare a unui

mare număr de angajați (circa 2700 în ultimii 2 ani), în schema de personal nu

mai există posturi libere astfel încât pârâții sunt în imposibilitate obiectivă

de a îndeplini obligația asumată.

Soluția a rămas definitivă ca urmare

a respingerii ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.

2972 din 20 septembrie 2004, a apelului declarat de reclamante și intervenient

împotriva acestei sentințe.

Prin recursul de față, nemotivat în

drept, reclamantele și intervenientul critică hotărârile și susțin că pârâții,

cu rea-credință, refuză să execute obligația asumată, fapt cu atât mai grav cu

cât cererea de angajare a și fost inițial aprobată.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, soluția de

respingere a acțiunii și a cererii de intervenție fiind pe deplin jusitificată.

Așa cum în mod corect au reținut

instanțele și a motivat pe larg curtea de apel, convenția civilă dintre părți

este nulă din punctul de vedere al efectelor de dreptul muncii, fiind contrară

prevederilor legale care reglementează regimul juridic al încadrării în muncă a

unei persoane.

Principiul obligativității efectelor

contractului

poeta sunt servando

, consacrat de art. 969 C. civ., are ca

ipoteză convențiile „legal făcute”, ceea ce nu este cazul în speță.

Dacă, asumându-și o obligație

imposibil de îndeplinit, pârâții, prin prepușii lor, au cauzat un prejudiciu,

ei nu sunt, desigur, exonerați de răspundere, dar eventuala lor

responsabilitate ar putea fi angajată într-un cu totul alt cadru procesual și

pe alte temeiuri decât cele alese de reclamantă.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate

sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantele B.M. și

M.B. împotriva deciziei nr. 2972 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de intimatul B.G.V.

împotriva deciziei deciziei nr. 2972 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.