ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5332/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5332/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul P.I.R. a chemat în
judecată Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, solicitând instanței
ca, în contradictoriu cu pârâtul, să dispună anularea Ordinului Ministerului
Educației și Cercetării nr. 4667 din 7 octombrie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a
arătat că ordinul atacat, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de
director al Institutului Național de Tracologie și întocmirea dosarului de
pensionare, este nelegal, deoarece a încălcat prevederile Regulamentului de
funcționare a Institutului, respectiv art. 5 care stipulează că doar Consiliul
Științific poate face propuneri pe baza cărora se emit ordine privind
organizarea și funcționarea Institutului, inclusiv de numire a directorului
executiv.
Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 714 din
18 aprilie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea
Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 4667 din 7 octombrie 2002, ca
nelegal.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că până la desființarea Institutului prin H.G. nr. 334/2002,
reclamantul l-a reprezentat, iar pensionarea nu a avut loc, reclamantul fiind
salariat al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, deși a împlinit vârsta
de pensionare, devenind aplicabile prevederile art. 36 alin. (2) din O.G. nr.
65/2002.
Împotriva acestei hotărâri,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Educației și
Cercetării.
Recurentul a susținut, în esență, că
reclamantul a avut cunoștință despre ordinul atacat, chiar la data emiterii
lui, astfel că acesta nu a respectat termenul prevăzut de art. 5 alin. (2) și
(3), dreptul la acțiune prescriindu-se de la data introducerii acțiunii.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 5 din
Regulamentul de funcționare al Institutului Român de Tracologie, organul de
conducere al Institutului Român de Tracologie este Consiliul Științific care se
întrunește semestrial.
Directorul nucleului de cercetare,
în același timp și director executiv al Institutului, este numit de Ministerul
Educației, la propunerea Consiliului Științific.
Regulamentul nu conține, însă, nici
o dispoziție cu privire la eliberarea din funcție al directorului executiv,
ceea ce înseamnă că, aplicând principiul simetriei actelor juridice, eliberarea
din funcție se face tot la propunerea Consiliului Științific, ori, în cauză, nu
a existat o astfel de propunere.
Analizând, însă, Ordinul nr. 4667
din 7 octombrie 2002, observăm că la art. 2 se stipulează că „acordul privind
continuarea activității fiind retras, Institutul Național de Tracologie va
întocmi domnului P.I.R., dosarul de pensionare pentru limită de vârstă,
începând cu data de 1 decembrie 2002”.
Cum în cauză, însă, nu există nici o
dovadă a retragerii acordului Consiliului Științific, ba mai mult, întâlnit în
ședință ordinară, acesta a solicitat revocarea ordinului, pentru că nu a fost
consultat și l-a împuternicit pe reclamant să-l reprezinte și pe viitor,
rezultă că recursul apare ca nefondat și nu poate fi primit.
Examinând și din oficiu hotărârea
atacată, sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie și
neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul urmează a fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței civile nr.
714 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 noiembrie 2005.