ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3717/2015

Decizia nr. 3717/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat anularea Ordinului M.E.N. nr. 5292/MD din 16.10.2013, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de director general și din cea de Președinte al Consiliului de Administrație al Institutului Geologic al României și obligarea pârâtului la repunerea în funcție și repararea pagubei materiale prin achitarea drepturilor salariale aferente funcției de director general de la data de 16.10.2013 la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății.

Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1310 din 25 aprilie 2014, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 1310 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că sentința este nelegală, pe de o parte, pentru că în motivarea soluției, instanța de fond nu a coroborat prevederile care reglementează organizarea și funcționarea Institutului Geologic al României, în care nu este impusă existența certificatului O.R.N.I.S.S. pentru ocuparea funcției de director general, nici cu delegație, nici prin concurs.

Pe de altă parte, a arătat că nu s-a avut în vedere împrejurarea că deține certificat O.R.N.I.S.S. pentru documente secrete și secrete de serviciu, iar avizul negativ poate fi contestat, astfel că litigiul de față trebuia soluționat după finalizarea contestației împotriva avizului.

În fine, a susținut că instanța de fond nu a analizat motivele formale de nulitate invocate cu privire la ordinul dedus judecății.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanța de fond a analizat în mod judicios toate motivele de nulitate a ordinului contestat, reținând în mod corect că reclamantul a recunoscut că avea nevoie de avizul respectiv, iar în lipsa acestuia a delegat sarcinile.

A mai arătat că ordinul este motivat în fapt și în drept, că numirea în funcția de conducere fusese făcută prin delegare, iar o altă acțiune anterioară a recurentului-reclamant, vizând un ordin de eliberare din funcția de director general al Institutului, a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 7822 din 17 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit prevederilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 23 iunie 2015, pronunțate conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2015, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, în temeiul art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 5292/MD din 16.10.2013, actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcția de director general și din cea de președinte al Consiliului de Administrație al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției - I.G.R., urmare a avizului negativ emis de O.R.N.I.S.S.

În motivarea cuprinsă în preambulul ordinului s-a făcut trimitere la acte normative ce reglementează documentul cercetării științifice și dezvoltării tehnologice, organizarea și funcționarea institutului și protecția informațiilor clasificate și a fost indicată, ca element de fapt, adresa nr. S9397/2013, emisă de către Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, conform căreia destinatarul ordinului a primit aviz negativ pentru accesul la informații clasificate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că actul administrativ contestat întocmește exigențele motivării în fapt și în drept, permițând persoanei vizate să cunoască împrejurările care au fost avute în vedere la emiterea lui și oferind reperele necesare pentru verificarea respectării limitelor marjei de apreciere de care dispunea autoritatea emitentă.

În acest context, raportându-se la prevederile Legii nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate și ale H.G. nr. 585/2002, pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, judecătorul fondului a reținut corect că, prin specificul activității sale, I.G.R. intră în categoria unităților deținătoare de informații clasificate, fiind incidente dispozițiile art. 63 din H.G. nr. 585/2002, conform cărora hărțile, planurile topografice, asamblajele de hărți și alte asemenea documente se înregistrează în registrele pentru evidența informațiilor clasificate prevăzute în anexele nr. 4, 5 și 6, astfel încât directorul general al institutului trebuie să dețină certificat O.R.N.I.S.S. pentru secrete de stat.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului-reclamant, sentința nu este criticabilă sub aspectul interpretării și aplicării prevederilor legale prin care sunt reglementate condițiile de ocupare a funcției de director general al institutului sau al neluării în considerare a existenței certificatului pentru alte clase de secretizare.

Critica referitoare la posibilitatea contestării pe cale separată a avizului negativ O.R.N.I.S.S. și la efectele acestei contestări asupra litigiului de față este și ea nefondată, pentru că reclamantul nu a depus dovezi privind existența unei cauze înregistrate pe rolul unei instanțe și nu a solicitat curții de apel aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care permit suspendarea judecății când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În cererea de chemare în judecată, la care a făcut referire și în motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că delegarea sa în funcția sa de director, până la organizarea concursului de ocupare a funcției, s-a făcut în temeiul sentinței nr. 1695 din 08 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2011, astfel că nu se putea emite un act prin care să se dispună încetarea delegației până în momentul organizării concursului pentru ocuparea funcției de conducere.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că sentința respectivă a fost casată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 7822 din 17 decembrie 2013, acțiunea recurentului-reclamant din prezenta cauză fiind respinsă în mod irevocabil.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1310 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2015.