ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2019

Ședința publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 din 14.04.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare anularea Deciziei ședinței Comisiei de soluționare a contestației administrative împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 8696/02.08.2013, și pe cale de consecință, admiterea contestației administrative formulate de societatea reclamantă și anularea în parte a titlului de creanță Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 8696/02.08.2013, respectiv a Punctului 5.4. Cheltuieli pentru achiziția de active necorporale (cunoștințe tehnice, drepturi de utilizare), a Punctului 5.7 Cheltuieli pentru închirierea de teren și a Punctului 5.8 Cheltuieli generale de administrație.

Prin sentința civilă nr. 3436 din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru motive de nelegalitate.

A solicitat recurenta reclamantă admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și, pe fond, admiterea acțiunii introductive în sensul anulării Deciziei ședinței Comisiei de soluționare a contestației administrative împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența nr. 8696/02.08.2013 emisă de către intimata-pârâtă, și pe cale de consecință, admiterea contestației administrative și anularea în parte a titlului de creanță Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 8696/02.08.2013.

În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește soluția de respingere a cererii introductive referitor la cheltuielile pentru achiziția de active necorporale, fapt care atrage în cauză aplicabilitatea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A considerat recurenta că motivarea hotărârii primei instanțe este una sumară, care se limitează în a prelua exclusiv argumentele intimaților pârâți, nesocotindu-se astfel prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., neexistând nicio dovadă că, în soluționarea pricinii, judecătorul fondului a cercetat în mod efectiv susținerile reclamantei privind eligibilitatea cheltuielilor cu achiziția de active necorporale.

S-a susținut că, atât cunoștințele tehnice care au fost achiziționate cât și prețul acestora, au fost incluse în contractul de finanțare x/23.08.2011, fiind cunoscute și asumate de către finanțator.

Deși nu s-a negat dreptul autorității de a proceda la verificarea ex-post a acestor cheltuieli, a considerat recurenta că reevalurea cuantumului acestora trebuia să aibă la baza criterii concrete, obiective, care să poată fi verificate și, după caz cenzurate, inclusiv de către instanța de control judiciar.

S-a arătat că pentru a se dovedi concordanța cu dispozițiile art. 172 a alin. (1) lit. f) din Regulamentul 2342/2002 și art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, era necesară administrarea în cauză a probei cu expertiza tehnică în specialitatea electronică, Judecătorul fondului, în mod eronat, a considerat că prevederile art. 172 a alin. (1) lit. f) din Regulamentul 2342/2002 nu sunt aplicabile în cauză.

Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește soluția de respingere a cererii introductive referitor la cheltuielile pentru închiriere teren, fapt care atrage în cauza aplicabilitatea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din din C. proc. civ., cu privire la dispozițiile art. 4 din Contractul de finanțare x/2001.

In acest sens, s-a arătat că, suma aferentă închirierii terenurilor era prevăzută din prima lună a proiectului, iar confom punctului 6 din Anexa 1 la O.M.E.F 3345/2008 sunt elegibile "Cheltuielile pentru închirierea de teren, în măsura în care servește realizării activităților de cercetare industrială/dezvoltare experimentala în cadrul si pe durata proiectului."

Or, a susținut recurenta că activitățile din etapele I-III nu sunt strict teoretice, acestea presupunând, așa după cum a arătat în mod detaliat în acțiunea introductivă, și efectuarea, în mod continuu, de experimente și măsurători atât în mediu închis cât și în teren deschis.

Cu privire la aprecierile primei instanțe s-a arătat că prezentarea unor buletine de măsurători nu este prevăzută, nici în contract și nici în lege, ca și condiție a elegibilității cheltuielor cu închirierea de terenuri, motivul pentru care a prezentat buletinele de măsurători doar la solicitarea ANCS.

Un alt motiv de recurs îl constituie greșita aplicare a normelor de drept material în ceea ce privește soluția de respingere a cererii introductive referitor la cheltuielile generale de administrație, fapt care atrage în cauza aplicabilitatea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, s-a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Ordinul 3345/2008, citat de către instanță, obligația de stabilire a metodei de calcul folosită pentru calculul proratei aparținea autorității de management, aceasta având și obligația de atașa acest mod de calcul, în anexa la contractul de finanțare, astfel că această omisiune nu poate conduce la vătămarea intereselor reclamantei.

Aprecierea instanței că documentele justificative nu poartă mențiunea că fac obiectul unei finanțări cu specificarea titlului proiectului și a denumirii programului operațional, în condițiile în care cerința nu se regăsește nici în contractul de finanțare și nici în Ordinul 3345/2008, este lipsită de temei legal.

S-a susținut că documentele contabile cuprinzând contravaloarea cheltuielilor generale de adminstrație, definite de pct. 7 al Anexei 1 la Ordinul 3345/2008 (internet, telefon, servicii poștale, de curierat, energia electrica, apa, canalizare, salubritate, energie termică, gaze naturale), reprezintă cheltuieli ale partenerului B. generate de întreaga sa activitate și care nu pot fi alocate unui proiect anume, motiv pentru care repartizarea acestora se realizează prorata.

În ceea ce privește cheltuielile de personal, s-a invocat punctul 7.3 al Anexei 1 la Ordinul 3345/2008 cu privire la personalul care nu este implicat direct în activitatea de cercetare, având atribuții care privesc buna funcționare a organizației de cercetare în general, neavând un rol direct și cuantificabil în niciunul dintre proiecte.

Prin întâmpinarea depusă, intimata -pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut intimata, în ceea ce privește motivul de recurs intemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că instanța fondului a arătat în cuprinsul considerentelor sale, atât motivele de fapt, cât și motivele de drept în temeiul cărora aceasta și-a format convingerea, nefiind ținută să procedeze punctual la analizarea fiecărui argument invocat de către vreuna dintre părți.

In ceea ce privește motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat respingerea acestora, apreciind că judecătorul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale cu privire la condițiile privind eligibilitatea cheltuielilor, în raport de prevederile O.M.F.P 3345/2008, în ceea ce privește cheltuielile pentru achiziția de active necorporale, pentru închirierea unor terenuri și cheltuielile generale de administrație.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat considerentele susținute în cererea de chemare în judecată și în cererea de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin aceeași încheiere s-a luat act de transmiterea calității procesuale intervenită ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 1/2017 de la Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, către Ministerul Cercetării și Inovării.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 15 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat la Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare sub nr. x/02.08.2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei A. S.R.L. o creanță bugetară în cuantum de 857.761,80 RON ca urmare a unor nereguli constatate în derularea contractului de finanțare nr. x/23.08.2011 privind proiectul "Echipament pentru înregistrarea și prelucrarea semnalelor EEG aplicabil în studiul și realizarea interfețelor creier - calculator".

Un prim motiv de recurs l-a reprezentat cazul de casare prevătut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., considerând recurenta că, în ceea ce privește punctul privind cheltuielile pentru achiziția de active necorporale, judecătorul fondului nu a cercetat motivele invocate prin acțiune.

Parcurgând considerentele instanței de fond, Inalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile legale impun doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită în speță de hotărârea pronunțată de curtea de apel, care a expus motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Recurenta - reclamantă face referire la jurisprudența CEDO, insă instanța europeană a statuat că art. 6 din Convenție obligă jurisdicțiile doar la obligația de a-și motiva deciziile, nu și de a răspunde la fiecare argument avansat de părți (CEDO, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei), astfel că, prin faptul că instanța nu răspunde la simple argumente, nu se poate considera că s-a adoptat o decizie nemotivată.

În egală măsură, împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul temeiniciei susținerilor pârâtului, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare a mijloacelor de probă, nu echivalează cu o nemotivare.

Cel de al doilea motiv de recurs se referă la pronunțarea sentinței cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin titlul de creanță contestat, s-a reținut neeligibilitatea cheltuielilor pentru achiziția de active necorporale (cunoștințe tehnice, drepturi de utilizare) achiziționate de la societățile C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L. și F. S.R.L. în cuantum de 750.000 RON; cheltuielilor pentru închirierea unor terenuri în sumă de 108.000 RON aferente cererilor de rambursare 1, 2, 3 și 4 și cheltuielilor generale de administrație (de regie) în cuantum de 297.222 RON.

În ceea ce privește achiziția de active necorporale judecătorul fondului a reținut că s-a pus la dispoziția echipei de control doar fișiere electronice ce nu pot fi asociate operatorului economic ce a executat aceste documentații tehnice, că nu se precizează autorul iar documentațiile sunt supraevaluate în raport de nivelul scăzut de calitate științifică și tehnică.

Controlul a avut loc ca urmare a auditului pe operațiuni asupra Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice efectuat de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi vizând pe partenerul B. S.R.L., fiind extise verificările si asupra prezentului proiect.

Constată Inalta Curte că, în ciuda susținerilor recurentei privind nejustificarea reevaluării cheltuielilor, operațiunea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este fundamentată raportat la dispozițiile art. 21, 24 și 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

A arătat recurenta reclamantă că soluția primei instanțe nu are la bază analiza cunoștințelor tehnice din prezenta cauză, precum și că suma reprezentând cheltuieli pentru achiziția de active necorporale era menționată în contractul incheiat intre părți.

Pentru a fi eligibilă o cheltuială, potrivit art. 4 din contractul de finanțare, aceasta trebuie realizată în confomitate cu prevedile H.G. nr. 759/2007 și O.M.E.F nr. 3345/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor 2.1.1 "Proiecte de cercetare în parteneriat între universități/instituții de cercetare-dezvoltare și întreprinderi", 2.1.2 "Proiecte CD de înalt nivel științific la care vor participa specialiști din străinătate" și 2.3.3 "Promovarea inovării în cadrul întreprinderilor" ale axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" (POS-CCE), 2007-2013, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

De asemenea, potrivit H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management nu decide altfel prin contractul de finanțare; b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. 5 și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

Deși cu privire la activele necorporale beneficiarul a precizat legătura documentațiilor tehnice cu proiectul, depunând și în fața instanței de recurs brevete de invenție despre care susține că au fost obținute prin valorificarea acestor cunoștiințe, reține instanța de control judiciar că, din punct de vedere al verificării eligibilității cheltuielilor, prezintă relevanță existența documentelor justificative.

Constată Inalta Curte că, fără a ajunge la aprecierea valorii știițifice a documentației achiziționate, potrivit principiului reținut de prima instanță, respectiv cel al eficientei utilizări a fondurilor publice (conform pct. 2 din Anexa V la contractul de finanțare și al art. 172a din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei Europene de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 al Consiliului European) se impunea ca beneficiarul să prezinte elemente de identificare a acestor cunoștințe, din care primul îl reprezintă autorul lucrării.

Deși au fost prezentate o serie de facturi de achiziție din partea partenerului B. S.R.L., pentru suma totală de 750.000 RON, nu a existat o licitație, fiind folosită procedura atribuirii directe, către societăți care nu aveau în domeniul de activitate elaborarea și furnizarea de documentații științifice.

Totodată, au fost încălcate și dispozițiile art. 9 lit. A) - obligațiile beneficiarului - lit. h) din contractul de finanțare nr. x/23.08.2011 care prevăd că "până la încetarea de drept a contractului, beneficiarul are obligația de a păstra și de a pune la dispoziția AM/OI, Autorității de Certificare și Plată, Autorității de Audit, CE și oricărui alt organism abilitat de a efectua verificări asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile toate documentele originale, inclusiv inventarul asupra activelor dobândite prin Instrumentele Structurale și documentele contabile, privind activitățile și cheltuielile eligibile în vederea asigurării unei piste de audit adecvate, în conformitate cu regulamentele comunitare și naționale."

Or, reclamanta a pus la dispoziția echipei de verificare fișiere word din care nu rezultă sursa acestora și nici autorul documentației achiziționate din fonduri europene, doar plata acesteia, dovedită prin facturi, nefâcând dovada caracterului eligibil al cheltuielilor, cum nici împrejurarea că suma a fost prevăzută în contractul de finanțare nu este suficientă, în condițiile în care nu se poate asigura o pistă de audit adecvată.

Pentru aceste motive în mod corect, în raport de dispozițiile art. 250 și 255 și 330 din C. proc. civ., prima instanță a respins motivat proba cu expertiză tehnică în specialitatea electronică solicitată de reclamantă, pe care a apreciat-o ca nefiind utilă cauzei.

In ceea ce privește cheltuielile cu închiriere teren, în cuantum de 108.000 RON constatate neeligibile, recurenta reclamantă a invocat prevederile pct. 6 din Anexa 1 la OMEF 3345/2008.

Deși s-a susținut că necesitatea acestor cheltuieli a fost stabilită încă de la inceput, astfel cum rezultă din contractul de parteneriat încheiat cu B. S.R.L. (art. 5.1), Inalta Curte reține că din descrierea componentelor proiectului din cererea de finanțare, rezultă că pentru Activitățile I, II și III nu se justifică închirierea unor terenuri.

Pentru aceste activități nu sunt prevăzute în planul de realizare a proiectului activități de testare, iar pentru verificarea funcționării unui transceiver conform certificatelor producătorului nu se impune închirierea de terenuri.

Reține Inalta Curte că, anterior lunii a 10-a proiectului, beneficiarul nu trecuse la "proiectarea și realizarea de hardware a structurii de achiziție și prelucrare semnale EEG" astfel încât să transmită date reale prin interfața radio pentru a evalua traficul informațional.

În ceea ce privește cheltuielile solicitate la rambursare pentru închiriere teren din cereea de rambursare nr. 4, se constată caracterul neeligibil al acestora în raport de lipsa rapoartelor de interpretare a buletinelor de testare aferente etapei a IV-a, care să conțină informații clare și concluzii referitorare la aceste aspecte.

Recurenta reclamantă, prin motivele de recurs, a susținut că nu este prevăzută în contract și în lege obligativitatea prezentării unor buletine de măsurători, însă instanța de control judiciar va respinge această apărare, întrucât art. 9 (12) - (14) din contractul de finanțare prevede obligativitatea beneficiarului de a furniza orice informații de natură tehnică solicitate de Autoritatea de Management.

Deși echipa de control a solicitat depunerea acestor buletine de testare și experimentare realizate pe teren, care să justifice închirierea în scopul derulării proiectului, acestea nu au putut fi prezentate, ci doar ulterior, în cadrul contestației administrative, ceea ce conduce la concluzia desprinsă de prima instanță, respectiv a întocmirii lor pro causa.

În ceea ce privește cheltuielile generale de administrație (de regie) în cuantum de 297.222 RON cu privire la care echipa de control a reținut că nu s-au prezentat documente justificative și nu s-a justificat modul de calcul al pro-ratei utilizate de 37,1%, instanța de control judiciar reține că expertiza în specialitatea contabilitate, în cadrul obiectivului nr. 1 a analizat contractele derulate de B. în perioada 2011-2013 (în care s-a desfășurat și proiectul Scalpomat), identificând o pondere aferentă acestui proiect de 37,86 %.

Insă, în cadrul obiectivului nr. 2, privind determinarea cuantumului cheltuielilor de administrație eligibile conform OMEF 3345/2008 pentru proiectul Scalpomat, s-a arătat că facturile de servicii și utilități nu conțin înscrisă mențiunea privind numărul contractului de finanțare POSCCE și nu au trecută suma aferentă proiectului din totalul facturii. Totodată, cu privire la cheltuielile de personal, nu există mențiuni privind contractul de finanțare și sumele aferente personalului administrativ pentru sarcini de serviciu atribuite proiectului, acte adiționale la contractele de muncă, pontaj.

A concluzionat expertul că din perspectiva OMEF nr. 3345/2008 și a contractului de finanțare, în raport de documentele puse la dispoziție și forma acestora, cheltuielile generale de administrație pentru proiectul Scalpomat nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, aspect reținut și de organul de control.

Or, prin motivele de recurs s-a invocat doar împrejurarea că această obligație de calcul a proratei aparținea autorității de management, însă nu s-a putut dovedi îndeplinirea condițiilor de eligibilitate a cheltuielilor. În privința cheltuielilor de personal, lipsesc fișe de post individuale pe proiect, foi de prezență aferente proiectului, rapoarte de activitate individuale.

Pentru aceste considerente, constată Inalta Curte că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496, art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3436 din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.