Decizia nr. 3166/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2603/2015 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.07.2015, urmare a declinării competenței materiale prin Sentința nr. 3770 din 20.05.2015 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar P.O.S. C. civ..E., anularea deciziei nr. 8972 din 27.06.2014 privind soluționarea contestației, precum și a notei nr. x din 14.04.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 7979 din 13.05.2014, cu consecința exonerării de la plata sumei de 31.065,73 RON și obligării pârâtului la restituirea acestei sume.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 2603 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, prin Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare. Și a dispus anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 8972 din 27.06.2014 și, pe cale de consecință, a admis contestația, a anulat nota nr. x din 14.04.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență și scrisoarea de notificare a debitului nr. x din 13.05.2014, a exonerat pe reclamanta de la plata creanței bugetare rezultate din aplicarea corecțiilor financiare, în cuantum de 31.065,73 RON, și a obligat pârâtul să restituie/ramburseze reclamantei această sumă.

Calea de atac exercitată împotriva acestei decizii și motivele invocate Împotriva Sentinței civile nr. 2603 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă apreciază că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală având în vedere următoarele considerente: Cu privire la prima faptă, instanța de fond, analizând pe larg susținerile ambelor părți prezentate în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare constată că a fost săvârșită abaterea, respectiv, autoritatea contractantă a restrâns accesul operatorilor economici la procedura de atribuire, prin impunerea în fișa de date a unor cerințe nelegale privind modul de constituire a garanției de participare, încălcând principiul tratamentului egal și nediscriminării. În mod greșit, Curtea de Apel apreciază că acest tip de neregulă este doar formală, fără vreun potențial impact financiar, astfel că nu trebui aplicată nicio reducere/corecție financiară. Pentru a califica această neregulă ca fiind formală, fără un impact financiar, Curtea reține că data retransmiterii anunțului corectat a coincis cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/2009 prin care au fost modificate dispozițiile art. 86 din H.G. nr. 925/2006 precum și faptul că nu au existat solicitări de clarificări din partea ofertanților în ceea ce privește modalitatea de prezentare a garanției și nici nu s-a probat faptul că ar fi fost interesați pentru a participa la procedura de atribuire și alți ofertanți (care ar fi fost împiedicați de cerința prezentării unei garanții constituite doar prin scrisoare bancară). Cu privire la această motivare, recurenta a apreciat că deși modificarea legislativă a avut loc cu puțin timp înainte de retransmiterea anunțului, acest fapt nu o scutește pe reclamanta intimată de a respecta legea, aceasta este obligată să cunoască și să respecte legea. În ceea ce privește, faptul că nu s-a probat existența și a altor potențiali ofertanți interesați de procedură, nu există o asemenea obligație, prin simplu fapt al menționării unei cerințe restrictive se produce o încălcare a principiilor nediscriminării și tratamentului egal. Recurenta-reclamantă arată că toate aceste elemente sesizate de către instanța de fond au fost avute în vedere la aplicarea corecției, astfel că s-a considerat justificat că se impunea reducerea procentului corecției de la 10 %, cât a fost propus de Autoritatea de Audit, la 5%. În ceea ce privește cea de-a doua neregulă, respectiv declararea câștigătoare a unei oferte inacceptabile, instanța de fond apreciază în mod greșit că aceasta nu se confirmă, în condițiile în care valoarea estimată la care trebuie făcută raportarea este cea rezultată din însumarea valorii loturilor și face trimitere la articolul 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006. În susținerea acestei critici, recurenta susține că instanța de judecată citează doar parțial alin. (5) al articolului 27 din actul normativ indicat anterior. Recurenta-pârâtă apreciază în interpretarea art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 că estimarea valorii contractului de achiziție publică (obținută prin însumarea valorii tuturor loturilor) este folosită pentru alegerea procedurii de către autoritatea contractantă și nu pentru a se raporta la ea eventualii ofertați a unui lot sau altul. A mai susținut recurenta că prin valoarea ofertată pentru LOTUL x care depășește cu 130,11 % valoarea estimată în anunțul de participare pentru același Lot x, cu mai mult de 120 % decât maximul posibil de 10%, așa cum stipulează art. 36 din H.G. nr. 95/2006, reclamanta a declarat oferta S.C. A. S.R.L. câștigătoare, deși inacceptabilă, favorizând astfel, acest ofertant, acordând un tratament preferențial acestuia și, pe cale de consecință, a încălcat principiul tratamentului egal între potențialii ofertanți. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a dezvoltat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Apărarea formulată în cauză Intimata-reclamantă Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 27.07.2017, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., iar prin încheierea din 22 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului. Prin rezoluția din 31 octombrie 2018 Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 11 iunie 2020. În motivarea acestei rezoluții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Prin nota nr. x din 14.04.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, reclamantei i-a fost aplicată o corecție financiară, valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea acestei corecții fiind de 31.065,73 RON, deoarece, autoritatea contractantă a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire, fiind încălcate principiile tratamentului egal și nediscriminării și a declarat câștigătoare o ofertă inacceptabilă. Instanța de recurs cu privire la prima critică invocată, conform căreia instanța de fond, deși constată că se confirmă abaterea, apreciază în mod greșit că aceasta abatere este formală și nu generează un impact financiar, o apreciază ca fiind neîntemeiată. Înalta Curte este în acord cu raționamentul instanței de fond și apreciază că aceasta a reținut în mod corect că, deși prin impunerea în fișa de date a unor cerințe nelegale privind modul de constituire a garanției de participare, există premisele sancționării autorității contractante în raport cu procedura efectuată privitoare la anunțul de participare al potențialilor ofertanți, s-a procedat de către echipa de control în mod nejustificat la aplicarea unei corecții financiare, în condițiile în care această abatere avea un caracter formal. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt care a generat această situație și argumentele juridice care au determinat opinia sa, conform căreia, în speță nu se impunea aplicarea unei corecții pentru această abatere. Astfel, deoarece autoritatea contractantă a modificat anunțul de participare nr. x din data de 23.07.2009, conform indicațiilor A.N.R.M.A.P., iar data retransmiterii anunțului corectat nr. 83209 a coincis cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/2009, prin care s-au modificat dispozițiile art. 86 din H.G. nr. 925/2006, precum și faptul că nu au existat solicitări de clarificări din partea ofertanților în ceea ce privește modalitatea de prezentare a garanției și nici nu s-a probat faptul că ar fi fost interesați a participa la procedura de atribuire și alți ofertanți (care să fi fost împiedicați de cerința prezentării unei garanții constituite doar prin scrisoare bancară), instanța de fond a reținut în mod corect că acest tip de neregulă este doar formală în conformitate cu prevederile pct. 1.12. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011. Din aceste considerente instanța de fond a reținut în mod legal că această abatere nu afectează utilizarea eficientă a fondurilor europene, în această situație nefiind necesară impunerea unei corecții financiare din partea autorității pârâte. În ceea ce privește cea de-a doua critică invocată de recurenta-pârâtă, conform căreia instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 și nu a observat că în fapt, autoritatea contractantă, în mod nelegal a declarat câștigătoare o ofertă inacceptabilă, în raport de prevederile art. 36 din H.G. nr. 95/2006, Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca fiind o critică neîntemeiată. În speță, în mod corect a arătat instanța de fond că valoarea estimată pentru lotul atribuit de S.C. A. S.R.L., trebuie făcută prin raportarea la însumarea valorii loturilor, având în vedere prevederile art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 conform cărora, "în cazul în care autoritatea contractantă își propune să achiziționeze produse similare, dar defalcate pe loturi, a căror cumpărare se realizează prin atribuirea mai multor contracte de furnizare distincte, atunci valoarea estimată se consideră a fi valoarea cumulată a tuturor loturilor". Înalta Curte apreciază ca fiind corectă analiza instanței de fond prin care arată că, prin raportare la valoarea cumulată a celor 3 loturi, oferta depusă de către S.C. A. S.R.L. pentru lotul x nu depășește cu mai mult de 10% valoarea estimată cumulată (1.559.600 RON), valoare ce nu a fost depășită nici de valoarea totală ofertată pentru cele trei loturi (1.341.993,29 RON), astfel că în mod greșit echipa de control a apreciat că autoritatea contractantă trebuia să respingă oferta ca inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. e)1) din H.G. nr. 925/2006. Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.