ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1533 din 6 iunie 2007 a admis

acțiunea formulată de reclamantul V.Ș.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Cercetare Științifică, având ca obiect anularea Ordinului din 8

august 2005 emis de pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția de director

general al Institutului Geologic al României, conform Ordinului din 16

noiembrie 2004 al Ministrului Educației și Cercetării, cu acordarea drepturilor

salariale corespunzătoare, de la data emiterii ordinului a cărui anulare se solicită,

până la data reintegrării efective în funcție, a obligat de asemenea pârâta la plata

sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În acest sens, instanța

a reținut că unicul motiv invocat de pârâtă în ordinul a cărui anulare se solicită,

a fost avizul negativ din partea Oficiului Național al Informațiilor Secrete - O.R.N.I.S.S.,

iar în condițiile în care reclamantul a ocupat funcția de director general și președinte

al Consiliului de administrare al I.G.R., urmare a unui concurs susținut în condițiile

H.G. nr. 91/2003 și O.G. nr. 57/2002, precum și față de împrejurarea că atât Legea

nr. 182/2002 și H.G. nr. 781/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cât

și Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului din cercetare, nu prevăd o astfel

de condiție, Ordinul din 8 august 2005 a fost considerat ca lipsit de temei legal.

Instanța a reținut de

asemenea, că actele normative în baza cărora s-a organizat concursul de ocupare

a postului de director general nu condiționează numirea în această funcție, de existența

avizului O.R.N.I.S.S., iar referatul prin care, ulterior numirii, s-a adus la cunoștința

reclamantului necesitatea de a obține acest aviz și a determinat emiterea ordinului

de eliberare din funcție, nu are număr de înregistrare și este întocmit de un membru

al structurii de securitate a instituției.

Reținând și împrejurarea

că reclamantul, prin decizia nr. 37 din 26 iulie 2007, în calitate de conducător

al I.G.R., a delegat persoanei care ocupa funcția de director adjunct și șef al

structurii de securitate a instituției, o parte din atribuțiile manageriale care

implicau accesul la informații de nivel „strict secret”, instanța a concluzionat

că avizul negativ al O.R.N.I.S.S. nu poate constitui un motiv legal pentru eliberarea

reclamantului din funcția de director general al I.G.R.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare

Științifică, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și ale art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că soluția instanței de fond este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive:

- hotărârea recurată conține

o motivare insuficientă și nefondată;

- hotărârea instanței

de fond este lipsită de temei legal.

Astfel, argumentează autoritatea

recurentă, instanța de fond nu a realizat o corectă interpretare a prevederilor

generale ale Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și ale

H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor

clasificate în România.

De asemenea, în mod greșit

a reținut instanța de fond că cerința unui aviz favorabil O.R.N.I.S.S. ar fi trebuit

inclusă ca o condiție de participare la concursul pentru ocuparea funcției publice

de conducere la care a participat reclamantul.

În concluziile scrise

depuse, intimatul-reclamant a combătut criticile formulate în cererea de recurs

și a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică,

actul administrativ atacat fiind nelegal ca urmare a faptului că a fost emis ca

urmare emiterii avizului negativ al O.R.N.I.S.S., care nu a constituit o condiție

pentru participarea la concurs și nici pentru numirea în funcția publică de conducere

din care a fost eliberat.

Recursul este întemeiat

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Din expunerea rezumativă

prezentată mai sus, rezultă că intimatul-reclamant a fost numit prin Ordinul din

8 iulie 2004 în funcția de director general și președinte al Consiliului de Administrație

al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare - I.G.R. București, începând cu

data de 1 iulie 2004, cu o perioadă de probă de 90 de zile, iar prin Ordinul nr.

X din 16 noiembrie 2004, emis de Ministrul de resort în urma concursului organizat

de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, a fost numit pentru un mandat

de 4 ani în funcția respectivă.

Ulterior, ca urmare a

avizului negativ din 6 mai 2005 emis de O.R.N.I.S.S. privind accesul la informații

de nivelul „Strict Secret”, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de director

general și președinte al Consiliului de administrație al Institutului Național

de Cercetare-Dezvoltare - I.G.R. București prin Ordinul din 8 august 2005.

Instanța de fond, admițând

acțiunea și anulând ordinul atacat, a reținut, în esență, că avizul negativ comunicat

de O.R.N.I.S.S. la data de 6 mai 2005 nu poate constitui un motiv legal pentru eliberarea

din funcția de conducere pe care intimatul-reclamant a ocupat-o în urma unui concurs,

deoarece nici Legea nr. 182/2002, nici H.G. nr. 781/2002 și nici Legea nr. 319/2003

privind statutul personalului de cercetare dezvoltare nu prevăd o astfel de condiție/interdicție

pentru ocuparea funcției respective.

Procedând în acest mod,

Curtea de Apel a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului juridic dedus judecății,

făcând confuzie între condițiile de acces într-o funcție publică de conducere și

o împrejurare survenită ulterior numirii în funcția respectivă, de natură să afecteze

exercitarea în condiții optime a acesteia.

Deci, intimatul-reclamant

a fost eliberat din funcție fără a se pune în discuție legalitatea concursului și

a numirii sale în funcția respectivă, ci a fost eliberat din funcție pentru că,

urmare a avizului negativ dat de organul competent, i s-a interzis accesul la informațiile

clasificate de nivel „Strict Secret”, împrejurare care îl face necorespunzător exercitării

eficiente și eficace a funcției de conducere pe care o deținea.

Astfel fiind, cum în cauză

nu s-a pus problema accesului la funcția de conducere respectivă, este lipsită de

relevanță juridică împrejurarea dacă avizul O.R.N.I.S.S. este prevăzut sau nu ca

o condiție de participare la concurs sau de numire în funcție, cum în mod greșit

a considerat instanța de fond.

Problema de care depinde

soluționarea cauzei este aceea dacă instituția condusă de intimatul-reclamant gestiona

sau nu informații clasificate și dacă, în lipsa accesului la informațiile clasificate

gestionate de instituție, conducătorul acesteia mai poate exercita prerogativele

funcției de conducere în condiții optime de eficiență și eficacitate.

Din actele aflate la dosarul

cauzei rezultă că Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare - I.G.R. București

figurează pe lista unităților care gestionează informații clasificate de categoria

„Strict Secret” - „Secret de Stat”, ceea ce nu a fost contestat de către niciuna

dintre părți.

De asemenea, este necontestat

că intimatul-reclamant, având interzis accesul la asemenea informații a fost nevoit

ca, prin decizia nr. 37 din 26 iulie 2005, să delege altei persoane atribuțiile

manageriale care implicau gestionarea și utilizarea informațiilor clasificate respective,

ceea ce probează inclusiv faptul afectării actului de conducere.

Astfel fiind, constatând

că exercitarea deplină și în condiții de eficacitate și eficiență a actului de conducere

presupune accesul nelimitat la toate informațiile existente în cadrul unității,

instanța de recurs reține că existența unei limitări/interdicții de acces la o categorie

importantă de asemenea informații reprezintă o împrejurare care afectează exercitarea

prerogativelor funcției de conducere, făcând ca titularul acesteia să devină necorespunzător

pentru deținerea acelei funcții.

Oricum, în cauză, nu a

fost pusă în discuție legalitatea sau temeinicia avizului negativ emis de O.R.N.I.S.S.,

care a constituit temeiul emiterii Ordinului de eliberare din funcție a intimatului-reclamant.

În concluzie, având în

vedere considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată,

iar acțiunea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică împotriva sentinței civile

nr. 1533 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.