ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2010

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
05.05.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1237/P/2009 din 21

septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

intimatele U.L., B.A.C. și I.A.R. (magistrați - judecători la Curtea de Apel

București) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzut de art. 246 C. pen.,

249 C. pen., 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul, a reținut următoarele:

Pentru L.A. a formulat

plângere penală împotriva intimatelor U.L., B.A.C. și I.A.R., judecători în

cadrul Curții de Apel București, solicitând efectuarea de cercetări sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C.

pen., 289 C. pen. și art. 291 C. pen., infracțiuni pe care acestea le-ar fi

omis cu prilejul soluționării cauzei civile care a format obiectul Dosarului nr.

22039/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauza

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în care s-a pronunțat Decizia civilă

nr. 4061/R din 21 octombrie 2008.

Din actele

premergătoare efectuate s-a reținut că

prin sentința civilă nr. 1999 din 19 aprilie

2006 Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamantul L.A., în

contradictoriu cu pârâta Universitatea Valahia Târgoviște, și a anulat

procesul-verbal al ședinței Senatului Universității din 25 septembrie 2003.

Instanța a reținut că

senatul Valahia Târgoviște, a respins cererea reclamantului de a continua

activitatea didactică în cadrul instituției, fapt consemnat în procesul-verbal

care a stat la baza deciziei nr. 708 din 25 septembrie 2003 prin care s-a

constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat de

părți.

Instanța a mai

reținut că, potrivit art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, la împlinirea

vârstei de pensionare, cadrele didactice pot fi menținute în activitate cu

aprobarea anuală a senatului universității, iar senatul universitar a hotărât

respingerea propunerii de menținere în activitate a reclamantului, ceea ce

determină ca hotărârea adoptată să fie nelegală (fără majoritate de voturi, 10

voturi pentru, 10 împotrivă și 6 abțineri).

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică în

baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1520 din 4

decembrie 2006, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de pârâta

Universitatea Valahia, împotriva sentința civilă nr. 1999 din 19 aprilie 2006

pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. 5688/CA/2005 în

contradictoriu cu intimatul reclamant L.A. Totodată, instanța a decis

modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamatului ca

tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr.

4061/R din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, s-a decis respingerea

ca nefondat a recursului declarat de recurentul - revizuient, L.A., împotriva

sentinței civile nr. 531 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul

București, în contradictoriu cu intimata Universitatea Valahia Târgoviște.

Prin sentința civilă nr.

531 din 23 ianuarie 2008 emisă de Tribunalul București, s-a respins ca

neîntemeiată cererea de revizuire formulată de L.A. împotriva sentinței civile nr.

322 din 29 ianuarie 2004 a aceleiași instanțe.

S-a mai reținut că

tribunalul a apreciat cu privire la hotărârea invocată în revizuire de către L.A.

și menționată anterior, aceasta făcând parte din categoria înscrisurilor

prevăzute de textul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind un înscris ce nu a

putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului, și

prin care se desființează un înscris, în temeiul căruia s-a dat hotărârea a

cărei revizuire se cere.

Cu toate acestea,

tribunalul a constatat că sentința civilă nr. 1999 din 19 aprilie 2006 nu a

rămas irevocabilă, fiind modificată ca urmare a admiterii recursului formulat

de Universitatea Valahia Târgoviște, prin decizia civilă nr. 1520 din 4

decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

Așa fiind, hotărârea

invocată de revizuient este o hotărâre casată, care nu are nici o putere

legală.

Curtea de Apel București a observat că

toate considerațiile recurentului asupra corectei sau incorectei soluționări a

acestei căi de atac în contencios administrativ, nu au relevanță asupra modului

de soluționare a unei revizuiri împotriva unei hotărâri pronunțată într-un

litigiu de muncă.

Completul de judecată

(format din cei trei judecători împotriva cărora petentul a formulat plângere

penală) a mai reținut că instanța de revizuire a hotărârii de fond nu avea

îndrituirea de a face aprecieri asupra legalității sau temeiniciei deciziei de

contencios administrativ, fiind ținută de a considera intrat în puterea

lucrului judecat dispozitivul hotărârii prin care se respinge acțiunea în

anularea procesului-verbal al ședinței Senatului Universității, ca fiind tardiv

introdusă.

Din aceste

considerente, Curtea de decis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

respingerea ca nefondat a recursului, constatând că prima instanță a soluționat

în mod temeinic și legal cererea de revizuire.

Se observă că cei

trei magistrați au pronunțat această decizie în conformitate cu dispozițiile

legale fiind exclusă posibilitatea tragerii la răspundere penală a acestora,

doar pentru că petentul este nemulțumit de soluția adoptată. Totodată, nu

subzistă nici un temei legal din care să rezulte că ar fi fost lezate

interesele legale ale petentului, sau că magistrații ar fi încălcat

îndatoririle de serviciu, ori ar fi atestat fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului sau ar fi folosit un înscris oficial considerat

fals de către petent, în scopul producerii unei consecințe juridice.

Magistrații își

exercită prerogativele cu respectarea principiului imparțialității în

stabilirea adevărului, tocmai pentru a nu favoriza vreo parte în detrimentul

alteia, iar buna credință a membrilor completului de judecată să prezumă având

în vedere dispozițiile legale și, nu în ultimul rând conștiința juridică

nepărtinitoare.

În prezenta speță nu

se poate dovedi reaua credință a magistraților, neexistând date sau indicii

care să conducă spre o asemenea concluzie, ci, dimpotrivă, membrii completului

de judecată au aplicat în mod nepărtinitor dispozițiile legale și au motivat în

detaliu soluția dispusă.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul L.A. a formulat plângerea adresată procurorului șef al

Secției de Urmăriri Penale și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen. a

respins-o ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 10359/5145/11/2/2009 din 2

noiembrie 2009.

Nemulțumit de soluția

procurorului șef, petentul s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

reclamate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea

plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru

neînceperea urmăririi penale față de intimate sub aspectul săvârșirii

infracțiunii reclamate.

Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată împotriva judecătorilor

U.L., B.A.C. și I.N.R. care au pronunțat decizia civilă nr. 4061/R/2009 prin

care au respins recursul declarat de petent, care avea calitatea de recurent-revizuent,

împotriva sentinței civile nr. 531/2008 a Tribunalului București, secția a VIII

a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată

că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistrații menționați,

este legală și temeinică întrucât, din actele premergătoare care să conducă la

concluzia că hotărârea a fost pronunțată prin încălcarea legii, în detrimentul

petentului.

Împrejurarea că

petentul este nemulțumit de soluția adoptată în cauza care s-a aflat pe rolul

Curții de Apel București nu poate conduce la concluzia existenței

infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa, întrucât persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate

în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin

pentru rezolvarea problemelor contencioase sau netemeinice, prin pronunțarea unor

soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport de probele administrate,

soluții care pot fi verificate și eventual desființate/casate prin intermediul

căilor de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva

magistraților, ci împotriva actelor emise de aceștia.

Dacă s-ar admite că

împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale,

în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate

infracțională, ce însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege,

ceea ce este inadmisibil.

Înalta Curte constată

că petentul, prin formularea plângerii penale împotriva membrilor completului care

au pronunțat o hotărâre nefavorabilă acestuia, încearcă să obțină reformarea

acestei hotărâri, pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale și care este

definitivă și irevocabilă.

În consecință, având

în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo

faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată

de petentul L.A. împotriva rezoluției procurorului, rezoluție care va fi

menținută.

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul L.A. împotriva rezoluției nr. 1237/P/2009 din 21 septembrie

2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală
, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului, precum și cu fotocopiile înscrisurilor depuse de petiționar și aflate la filele 9-42 dosarul Înaltei Curți, constată plânge
ÎCCJ 2009-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 775/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 663/P/2008 din data de 2 noiembrie 2007 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în temeiul art
ÎCCJ 2010-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1195/1/2010, petenta A.R.R. a formulat plângere înt
ÎCCJ 2009-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1863/2009
au făcut obiectul dosarului penal nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă judecătoria Târgoviște, în urma cărora prin ordonanța cu același nr. din 30 septembrie 2008, s-a constat săvârșirea faptei dispunându-se aplicarea unei sancțiuni cu
ÎCCJ 2009-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 111/2009
a comunicat un exemplar al rezoluției date, limitându-se a-i transmite o informare, care nu cuprindea motivarea soluției de respingere a plângerii. Prin rezoluția nr. 947/P/2007 din data de 18 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Ape
Sursă