ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1863/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 36 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea

petiționarului B.G.M. împotriva rezoluției nr. 184/P/2008 a procurorului din

cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr.

1837/11/2/2008 din data de 24 noiembrie 2008 a procurorului general adjunct din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a menținut soluțiile

dispuse prin rezoluțiile atacate.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că prin rezoluția nr. 184/P/2008 din 9 octombrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de D.A. - executor judecătoresc, S.M. - inspector de

poliție în cadrul IPJ Dâmbovița - șef al poliției comunale Voinești, A.C.P. -

subcomisar de poliție din cadrul IPJ Dâmbovița -Compartimentul Inspecție

Internă, B.V. - agent de poliție – Șef post de Politie Malu cu Flori, județul

Dâmbovița, B.C. - agent șef principal de poliție - Poliția comunală Voinești,

B.O., S.D., S.S., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246

C. pen., art. 247 C. pen., art. 192 C. pen., art. 198 C. pen., art. 193 C.

pen., art. 127 C. pen., art. 250 C. pen., art. 180 C. pen., întrucât în urma

efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există.

S-a reținut

în această rezoluție că la data de 4 decembrie 2007 s-a înregistrat la Biroul

Executorului Judecătoresc D.A., cererea de executare silită a sentinței civile

nr. 2628 din 04 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.

1561/2004 și a deciziei civile nr. 407 din 11 aprilie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, ambele învestite cu formulă executorie, cerere

formulată de creditoarele S.D. și B.O., împotriva debitorului B.G.M.

Obiectul

executării consta în punerea în posesie a creditoarelor asupra bunurilor ce

le-au revenit în urma partajului succesoral.

La data

înregistrării cererii, în baza disp. art. 387 C. proc. civ., s-a emis și

înaintat debitorului somații spre conformare a dispozițiilor titlurilor

executorii, însă fără rezultat pozitiv.

S-a declanșat

astfel procedura executării silite, sens în care, executorul judecătoresc D.A.

la data de 28 decembrie 2007 a înaintat adrese către debitor și către poliția

comunei Malu cu Flori [art. 373/2 alin. (1) C. proc. civ.], prin care a făcut

cunoscut faptul că în ziua de 04 ianuarie 2008, începând cu orele 9,00 va avea

loc executarea silită.

La data de 04

ianuarie 2008, executorul judecătoresc împreună cu cele două creditoare, soțul

uneia dintre acestea pe nume S.S., fiul creditoarei B.O., pe nume B.V., agentul

șef adjunct N.M. din cadrul poliției Malu cu Flori, s-au deplasat la domiciliul

debitorului B.G.M., unde urma să aibă loc executarea, acesta fiind găsit

prezent.

I s-a explicat

persoanei vătămate B.G.M., motivul pentru care persoanele de mai sus s-au

prezentat la domiciliul său, însă acesta nu s-a lăsat convins nici de cele

explicate de către executorul judecătoresc și nici de către lucrătorul de

poliție N.M. și prin violență, s-a opus executării silite.

Cu toate că i

s-a adus la cunoștință că fapta sa constituie infracțiune, acesta a continuat

să se opună executării, l-a lovit cu pumnul în umăr pe executorul judecătoresc,

a smuls codul de procedură civilă din mâna acestuia, mototolind filele, după

care a eliberat câinele din lanț și a încercat să-l lovească din nou pe

executorul judecătoresc cu o ulucă, continuând să aducă injurii, calomnii

executorului judecătoresc.

Considerându-se

în pericol, executorul judecătoresc a încetat pentru moment activitatea de

executare și a cerut sprijin Biroului de Poliție Voinești, fapt pentru care la

fața locului au sosit: inspectorul de poliție S.M., agentul șef de poliție

B.V., agentul principal de poliție I.M., agent șef principal B.C., agent șef

S.A. și agent șef A.M.C.

Împreună cu

cei menționați s-au deplasat din nou la locul executării silite. Păstrându-și

același comportament B.G.M. a refuzat să permită accesul în curte amenințând

întreaga echipă cu o toporișca asmuțând câinele către cei de față.

În scopul

asigurării protecției executorului judecătoresc și a persoanelor chemate în

această procedură în temeiul art. 6 alin. (1) lit. f) din Protocolul de

colaborare nr. 309 din 23 iulie 2004 privind sprijinul acordat de structurile

M.I.R.A. executorilor judecătorești în exercitarea autorității publice,

organele de poliție au luat măsura imobilizării lui B.G.M., l-au deposedat de

uluca ce o avea în mână și l-au încătușat(existând imagini video - fila 75

dosar u.p)

Și în aceste

condiții, debitorul a continuat să lovească cu umeri și picioarele atât pe

lucrătorii de poliție cât și pe executorul judecătoresc, precum și bunurile

aflate la fața locului.

Cu sprijinul

forței publice, executorul judecătoresc a declarat puși în posesie debitorii,

întocmind în acest sens procesul verbal nr. 595 din 4 ianuarie 2008, proces

verbal în care au fost menționate aspectele descrise mai sus(filele 70-74 dosar

u.p.)

A constatat

procurorul că executorul judecătoresc D.A. și-a îndeplinit în mod corect

atribuțiile de serviciu, a efectuat acte de executare silită în temeiul

dispozițiilor unei instanțe judecătorești, care a încuviințat acea executare,

rămânând în limita titlurilor executorii, respectând procedura în materie.

A mai reținut

că prezența făptuitorilor la domiciliul persoanei vătămate a avut un caracter

legal, nimeni din cei prezenți nu a amenințat, făptuitorii nu au avut o purtare

abuzivă, nu au exercitat loviri sau alte violențe, asupra acestuia, iar faptul

că prin forță publică s-a procedat la imobilizarea persoanei vătămate, a fost

motivat prin caracterul legal al acestei măsuri.

Împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul B.G.M. a formulat plângere

în condițiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin

rezoluția nr. 1837/11/2/2008 din 24 noiembrie 2008 Procurorul general adjunct

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondată

plângerea formulată de petentul B.G.M. împotriva soluției dispusă de procuror

prin rezoluția din 09 octombrie 2008 în dosarul nr. 184/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Curtea de

Apel Ploiești a reținut că în mod judicios s-a reținut prin rezoluțiile atacate

că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate pe parcursul

efectuării actelor premergătoare, rezultă cu certitudine inexistența faptelor

pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimaților făptuitori.

Împotriva

sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și familie, a formulat recurs petiționarul

B.G.M., recurs care nu a fost motivat în termenul legal potrivit dispozițiilor

art. 385

10

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte

constată că petiționarul a solicitat prin plângerea inițială ca numiții S.M.,

A.C.P., B.V., B.C. B.O., S.D., S.S., și D.A. să fie cercetați pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 247 C. pen., art. 246 C. pen., art. 192 C. pen.,

art. 198 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 250 C. pen., art.

180 C. pen., susținând că a fost lovit de către autorități motivat de faptul că

s-a opus executării silite, aspect total nereal a susținut petiționarul, iar ca

urmare a acestor lovituri aplicate a beneficiat de un certificat medico-legal

pe care l-a atașat la dosarul cauzei, însă această probă a fost ignorată,

cercetarea penală făcându-se cu superficialitate.

În cauză,

însă, nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între leziunile descrise în

certificatul medico-legal prezentat de persoana vătămată B.G.M. și acțiunile

făptuitorilor, atâta timp cât simpla afirmație a persoanei vătămate, nu este de

natură să formeze convingerea că leziunile s-au produs ca urmare a acțiunii

acestora, în cauză neexistând alte probe în acest sens.

Cu atât mai

mult cu cât executorul judecătoresc D.A. a formulat plângere penală împotriva

lui B.G.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 271 alin. (1) C. pen.,

având ca obiect împotrivirea la executare a acestuia prin amenințare și acte de

violență față de organul de executare, iar cercetările au făcut obiectul

dosarului penal nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă judecătoria

Târgoviște, în urma cărora prin ordonanța cu același nr. din 30 septembrie

2008, s-a constat săvârșirea faptei dispunându-se aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 450 lei (f .40-42 u.p)

Din actele

premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 184/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu s-au identificat fapte sau

împrejurări care să contureze existenta elementelor constitutive ale

infracțiunilor sesizate de către petiționarul B.G.M. pretins săvârșite de către

intimații S.M., A.C.P., B.V., B.C. B.O., S.D. și S.S. și D.A., astfel că

soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte

constată, totodată, că în considerentele rezoluției dispuse în cauză, rezoluție

confirmată și de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în

mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar, cu privire la

faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se

în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se

fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.

În

consecință, respingând plângerea și menținând rezoluțiile atacate, prima

instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art.

385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar B.G.M. împotriva sentinței penale

nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G.M. împotriva sentinței penale

nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai

2009.