ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1863/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 36 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea petiționarului B.G.M. împotriva rezoluției nr. 184/P/2008 a procurorului din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 1837/11/2/2008 din data de 24 noiembrie 2008 a procurorului general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a menținut soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin rezoluția nr. 184/P/2008 din 9 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.A.

- executor judecătoresc, S.M. - inspector de poliție în cadrul IPJ Dâmbovița - șef al poliției comunale Voinești, A.C.P. - subcomisar de poliție din cadrul IPJ Dâmbovița -Compartimentul Inspecție Internă, B.V. - agent de poliție – Șef post de Politie Malu cu Flori, județul Dâmbovița, B.C. - agent șef principal de poliție - Poliția comunală Voinești, B.O., S.D., S.S., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 192 C. pen., art. 198 C. pen., art. 193 C. pen., art. 127 C. pen., art. 250 C. pen., art. 180 C. pen., întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există.

S-a reținut în această rezoluție că la data de 4 decembrie 2007 s-a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc D.A., cererea de executare silită a sentinței civile nr. 2628 din 04 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 1561/2004 și a deciziei civile nr. 407 din 11 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ambele învestite cu formulă executorie, cerere formulată de creditoarele S.D. și B.O., împotriva debitorului B.G.M. Obiectul executării consta în punerea în posesie a creditoarelor asupra bunurilor ce le-au revenit în urma partajului succesoral. La data înregistrării cererii, în baza disp. art. 387 C. proc. civ., s-a emis și înaintat debitorului somații spre conformare a dispozițiilor titlurilor executorii, însă fără rezultat pozitiv.

S-a declanșat astfel procedura executării silite, sens în care, executorul judecătoresc D.A. la data de 28 decembrie 2007 a înaintat adrese către debitor și către poliția comunei Malu cu Flori [art. 373/2 alin. (1) C. proc. civ.], prin care a făcut cunoscut faptul că în ziua de 04 ianuarie 2008, începând cu orele 9,00 va avea loc executarea silită. La data de 04 ianuarie 2008, executorul judecătoresc împreună cu cele două creditoare, soțul uneia dintre acestea pe nume S.S., fiul creditoarei B.O., pe nume B.V., agentul șef adjunct N.M. din cadrul poliției Malu cu Flori, s-au deplasat la domiciliul debitorului B.G.M., unde urma să aibă loc executarea, acesta fiind găsit prezent. I s-a explicat persoanei vătămate B.G.M., motivul pentru care persoanele de mai sus s-au prezentat la domiciliul său, însă acesta nu s-a lăsat convins nici de cele explicate de către executorul judecătoresc și nici de către lucrătorul de poliție N.M.

și prin violență, s-a opus executării silite. Cu toate că i s-a adus la cunoștință că fapta sa constituie infracțiune, acesta a continuat să se opună executării, l-a lovit cu pumnul în umăr pe executorul judecătoresc, a smuls codul de procedură civilă din mâna acestuia, mototolind filele, după care a eliberat câinele din lanț și a încercat să-l lovească din nou pe executorul judecătoresc cu o ulucă, continuând să aducă injurii, calomnii executorului judecătoresc. Considerându-se în pericol, executorul judecătoresc a încetat pentru moment activitatea de executare și a cerut sprijin Biroului de Poliție Voinești, fapt pentru care la fața locului au sosit: inspectorul de poliție S.M., agentul șef de poliție B.V., agentul principal de poliție I.M., agent șef principal B.C., agent șef S.A.

și agent șef A.M.C. Împreună cu cei menționați s-au deplasat din nou la locul executării silite. Păstrându-și același comportament B.G.M. a refuzat să permită accesul în curte amenințând întreaga echipă cu o toporișca asmuțând câinele către cei de față. În scopul asigurării protecției executorului judecătoresc și a persoanelor chemate în această procedură în temeiul art. 6 alin. (1) lit. f) din Protocolul de colaborare nr. 309 din 23 iulie 2004 privind sprijinul acordat de structurile M.I.R.A. executorilor judecătorești în exercitarea autorității publice, organele de poliție au luat măsura imobilizării lui B.G.M., l-au deposedat de uluca ce o avea în mână și l-au încătușat(existând imagini video - fila 75 dosar u.p) Și în aceste condiții, debitorul a continuat să lovească cu umeri și picioarele atât pe lucrătorii de poliție cât și pe executorul judecătoresc, precum și bunurile aflate la fața locului.

Cu sprijinul forței publice, executorul judecătoresc a declarat puși în posesie debitorii, întocmind în acest sens procesul verbal nr. 595 din 4 ianuarie 2008, proces verbal în care au fost menționate aspectele descrise mai sus(filele 70-74 dosar u.p.) A constatat procurorul că executorul judecătoresc D.A. și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, a efectuat acte de executare silită în temeiul dispozițiilor unei instanțe judecătorești, care a încuviințat acea executare, rămânând în limita titlurilor executorii, respectând procedura în materie. A mai reținut că prezența făptuitorilor la domiciliul persoanei vătămate a avut un caracter legal, nimeni din cei prezenți nu a amenințat, făptuitorii nu au avut o purtare abuzivă, nu au exercitat loviri sau alte violențe, asupra acestuia, iar faptul că prin forță publică s-a procedat la imobilizarea persoanei vătămate, a fost motivat prin caracterul legal al acestei măsuri.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul B.G.M. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin rezoluția nr. 1837/11/2/2008 din 24 noiembrie 2008 Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.G.M. împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 09 octombrie 2008 în dosarul nr. 184/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Curtea de Apel Ploiești a reținut că în mod judicios s-a reținut prin rezoluțiile atacate că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate pe parcursul efectuării actelor premergătoare, rezultă cu certitudine inexistența faptelor pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimaților făptuitori.

Împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a formulat recurs petiționarul B.G.M., recurs care nu a fost motivat în termenul legal potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte constată că petiționarul a solicitat prin plângerea inițială ca numiții S.M., A.C.P., B.V., B.C. B.O., S.D., S.S., și D.A.

să fie cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 247 C. pen., art. 246 C. pen., art. 192 C. pen., art. 198 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 250 C. pen., art. 180 C. pen., susținând că a fost lovit de către autorități motivat de faptul că s-a opus executării silite, aspect total nereal a susținut petiționarul, iar ca urmare a acestor lovituri aplicate a beneficiat de un certificat medico-legal pe care l-a atașat la dosarul cauzei, însă această probă a fost ignorată, cercetarea penală făcându-se cu superficialitate. În cauză, însă, nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între leziunile descrise în certificatul medico-legal prezentat de persoana vătămată B.G.M.

și acțiunile făptuitorilor, atâta timp cât simpla afirmație a persoanei vătămate, nu este de natură să formeze convingerea că leziunile s-au produs ca urmare a acțiunii acestora, în cauză neexistând alte probe în acest sens. Cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc D.A.

a formulat plângere penală împotriva lui B.G.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 271 alin. (1) C. pen., având ca obiect împotrivirea la executare a acestuia prin amenințare și acte de violență față de organul de executare, iar cercetările au făcut obiectul dosarului penal nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă judecătoria Târgoviște, în urma cărora prin ordonanța cu același nr. din 30 septembrie 2008, s-a constat săvârșirea faptei dispunându-se aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 450 lei (f .40-42 u.p) Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 184/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenta elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul B.G.M.

pretins săvârșite de către intimații S.M., A.C.P., B.V., B.C. B.O., S.D. și S.S. și D.A., astfel că soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală. Înalta Curte constată, totodată, că în considerentele rezoluției dispuse în cauză, rezoluție confirmată și de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.

În consecință, respingând plângerea și menținând rezoluțiile atacate, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.G.M. împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G.M. împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.