ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6719/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 februarie 2002, reclamanții K.A.V. și S.B.D.C. au chemat

în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC R.V. SA,

SC O. SA, R.I., R.E., I.O., S.F., S.A. și B.I. pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate existența actului de expropriere, să se anuleze

actul de expropriere și să le fie redată proprietatea imobilului situat în

București.

Totodată s-a solicitat să se dispună

evacuarea necondiționată a subdobânditorilor imobilului.

Reclamanții au menționat că obiectul

acțiunii îl constituie revendicarea imobilului în temeiul dispozițiilor Legii

nr. 10/2001.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 378 din 29 aprilie

2002 a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților ca efect al admiterii

excepției inadmisibilității invocată de către pârâte.

Instanța de fond, în pronunțarea

acestei hotărâri, a avut în vedere că obiectul acțiunii reclamanților îl

constituie revendicarea imobilului în litigiu în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și cum aceștia nu au urmat procedura administrativă

obligatorie instituită de legea menționată pentru restituirea în natură a

imobilului pretins expropriat, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Totodată tribunalul a respins și

cererea de suspendare a procesului în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 cu

motivarea că aceste dispoziții nu sunt incidente litigiului, care nu era în

stare de judecată la data intrării in vigoare a legii.

S-a reținut că nici alin. (2) al art.

47 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil cauzei deoarece se referă la

suspendarea procedurii prealabile administrative.

De asemenea, s-a considerat că

procesul nu poate fi suspendat nici în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

întrucât procedura administrativă nu reprezintă „o altă judecată” pentru a fi

îndeplinită condiția impusă de acest text de lege.

Apelul declarat de reclamante

împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

490/A din 2 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții K.A.V. și S.B.D.G.

invocând și dezvoltând în concret motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

4, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Din oficiu, Curtea a pus în discuția

părților nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză în raport de încălcarea

prevederilor art. 41 și urm. C. proc. civ.

Verificând actele și lucrările

dosarului precum și înscrisurile depuse în faza de recurs se constată că

recurenții–reclamanți au formulat acțiunea de față la data de 22 februarie 2002

și au chemat în judecată în calitate de pârât și pe numitul S.F., soțul intimatei–pârâte

S.A.

Numitul I.T. a depus la data de 9

august 2005 certificatul de moștenitor nr. 95 din 18 aprilie 2005 eliberat de

Biroul Notarului Public T.C. din care rezultă că intimatul–pârât S.F. a decedat

la data de 21 noiembrie 2000 și a avut ca unică moștenitoare pe soția sa S.A.

Aceasta din urmă a decedat la data de 7 noiembrie 2004 și are ca moștenitor pe I.T.,

în calitate de descendent.

Ca urmare se observă că atât la data

introducerii acțiunii (22 februarie 2002) cât și la data pronunțării hotărârilor

judecătorești în cauză, pârâtul S.F. nu mai avea capacitatea de folosință a

drepturilor sale.

Or, art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că “orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie

parte în judecată”.

Capacitatea de folosință a

drepturilor civile încetează la data decesului persoanei fizice.

Așa fiind, se constată incidente în

cauză dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., față de care hotărârile

judecătorești pronunțate sunt lovite de nulitate întrucât cauza a fost judecată

în raport cu o parte ce nu mai avea capacitatea de folosință a drepturilor

sale.

Acest incident procedural face

inutilă analiza celorlalte motive de recurs.

Curtea, în baza art. 312 alin. (3) C.

proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanți, va casa atât decizia

pronunțată de instanța de apel cât și sentința tribunalului și va trimite cauza

spre rejudecare aceluiași tribunal.

În rejudecare se va discuta cererea

moștenitorului defunctei S.A. de a fi introdus în cauză și se vor analiza și

apărările invocate de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții K.A.V. și S.B.D.G. împotriva deciziei civile nr. 490 A din 2

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 378 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de

contencios administrativ, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2005.