ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6719/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 februarie 2002, reclamanții K.A.V. și S.B.D.C. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC R.V. SA, SC O. SA, R.I., R.E., I.O., S.F., S.A. și B.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența actului de expropriere, să se anuleze actul de expropriere și să le fie redată proprietatea imobilului situat în București. Totodată s-a solicitat să se dispună evacuarea necondiționată a subdobânditorilor imobilului. Reclamanții au menționat că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea imobilului în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 378 din 29 aprilie 2002 a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților ca efect al admiterii excepției inadmisibilității invocată de către pârâte.

Instanța de fond, în pronunțarea acestei hotărâri, a avut în vedere că obiectul acțiunii reclamanților îl constituie revendicarea imobilului în litigiu în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cum aceștia nu au urmat procedura administrativă obligatorie instituită de legea menționată pentru restituirea în natură a imobilului pretins expropriat, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă. Totodată tribunalul a respins și cererea de suspendare a procesului în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 cu motivarea că aceste dispoziții nu sunt incidente litigiului, care nu era în stare de judecată la data intrării in vigoare a legii. S-a reținut că nici alin. (2) al art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil cauzei deoarece se referă la suspendarea procedurii prealabile administrative.

De asemenea, s-a considerat că procesul nu poate fi suspendat nici în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. întrucât procedura administrativă nu reprezintă „o altă judecată” pentru a fi îndeplinită condiția impusă de acest text de lege. Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 490/A din 2 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond. În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții K.A.V. și S.B.D.G. invocând și dezvoltând în concret motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Din oficiu, Curtea a pus în discuția părților nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză în raport de încălcarea prevederilor art. 41 și urm. C. proc. civ. Verificând actele și lucrările dosarului precum și înscrisurile depuse în faza de recurs se constată că recurenții–reclamanți au formulat acțiunea de față la data de 22 februarie 2002 și au chemat în judecată în calitate de pârât și pe numitul S.F., soțul intimatei–pârâte S.A. Numitul I.T. a depus la data de 9 august 2005 certificatul de moștenitor nr. 95 din 18 aprilie 2005 eliberat de Biroul Notarului Public T.C. din care rezultă că intimatul–pârât S.F. a decedat la data de 21 noiembrie 2000 și a avut ca unică moștenitoare pe soția sa S.A.

Aceasta din urmă a decedat la data de 7 noiembrie 2004 și are ca moștenitor pe I.T., în calitate de descendent. Ca urmare se observă că atât la data introducerii acțiunii (22 februarie 2002) cât și la data pronunțării hotărârilor judecătorești în cauză, pârâtul S.F. nu mai avea capacitatea de folosință a drepturilor sale. Or, art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevede că “orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Capacitatea de folosință a drepturilor civile încetează la data decesului persoanei fizice. Așa fiind, se constată incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., față de care hotărârile judecătorești pronunțate sunt lovite de nulitate întrucât cauza a fost judecată în raport cu o parte ce nu mai avea capacitatea de folosință a drepturilor sale.

Acest incident procedural face inutilă analiza celorlalte motive de recurs. Curtea, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanți, va casa atât decizia pronunțată de instanța de apel cât și sentința tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. În rejudecare se va discuta cererea moștenitorului defunctei S.A. de a fi introdus în cauză și se vor analiza și apărările invocate de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții K.A.V. și S.B.D.G. împotriva deciziei civile nr. 490 A din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată și sentința nr. 378 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2005.