ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5474/2005

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 638 din 17 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul D.B.M.A.F. a fost condamnat la 6 ani închisoare. Același inculpat a fost condamnat în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 28 septembrie 2004 la zi. S-a menținut arestarea preventivă. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat 82,01 gr. heroină și 10 comprimate methadonă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut, în fapt că, la data de 27 septembrie 2004, martorul I.V. a fost depistat de poliție având asupra sa cantitatea de 4,24 gr. heroină destinată vânzării. Martorul a declarat că a cumpărat heroina de la un cetățean arab pe care îl cunoștea sub numele B., identificat ulterior în persoana inculpatului D.B.M.A.F. Cu ocazia percheziției efectuate în locuința inculpatului, s-a găsit o țigară înfășurată la un capăt prin răsucire, conținând heroină în amestec cu tutun, într-un șifonier, un tub cu 18 tablete de methadonă, sub pat, într-o pungă de plastic, 82,05 gr.

heroină și 0,63 gr. heroină în baie într-un capac de spray deodorant. În faza de urmărire penală, inculpatul a precizat că este consumator de heroină din august 2004, iar heroina din țigară și cantitatea de 0,63 heroină, găsită în baie, erau destinate consumului propriu. Inculpatul a mai susținut că a primit în trei rânduri de la numitul R. cantități mai mari de heroină pentru care a achitat 1.200.000 lei/gr. Referitor la cantitatea de 82,05 gr. heroină inculpatul a afirmat că i-a fost adusă de R. și că era destinată vânzării, iar pastilele de methadonă erau destinate consumului propriu deoarece dorea să renunțe la consumul de heroină, dar nu a prezentat rețetă pentru cumpărarea acesteia.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare și a recunoscut numai săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu, susținând că nu a vândut heroină martorului I.V., iar cantitatea mai mare de heroină, i-a fost predată de numitul R. cu 30 minute înainte de efectuarea percheziției și că aparține martorului I.V. Inculpatul a susținut că pentru serviciul făcut urma să primească heroină pentru consumul propriu. Instanța a înlăturat aceste susțineri ale inculpatului care sunt în contradicție cu declarațiile martorilor I.V., P.F. și O.O. S-a reținut că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 din același act normativ.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social în raport cu cantitățile mari de droguri de mare risc destinate comercializării și consumului propriu, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, datele personale justificând reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Prin decizia penală nr. 528 din 4 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia, reținându-se și dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus la zi arestarea preventivă și s-a menținut starea de arest. Prin aceiași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că greșit prima instanță a înlăturat alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 atâta timp cât aceste dispoziții reprezintă forme de bază a infracțiunii de trafic de droguri. S-a mai reținut că justificat s-au acordat inculpatului circumstanțe atenuante. De asemenea, s-a apreciat că în mod corect nu s-a dispus expulzarea inculpatului având în vedere faptul că soția acestuia este de naționalitate română. S-a reținut că apelul inculpatului nu este fondat întrucât situația de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate din care rezultă că inculpatul a vândut, la 27 septembrie 2004, 4,24 gr.

heroină și că a deținut în vederea comercializării 82,05 gr. heroină, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a apreciat că este nefondată solicitarea de reducere a pedepsei. Inculpatul a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. S-a arătat în motivarea recursului că încadrarea juridică este greșită întrucât inculpatul a deținut droguri numai în vederea consumului propriu, iar cele destinate vânzării nu-i aparțineau lui, ci martorului denunțător. S-a mai susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră. Recursul nu este fondat. Din probele administrate rezultă că inculpatul a deținut droguri nu numai pentru consumul propriu, ci și în vederea comercializării, precum și faptul că a și vândut droguri.

Această situație de fapt rezultă din procesul verbal de percheziție domiciliară, din declarațiile martorilor I.V., P.F. și O.O., coroborate și cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală. În mod corect nu a fost avută în vedere declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească întrucât aceasta nu poate constitui mijloc de probă atâta timp cât nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză. Așa fiind, se constată că este corectă și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat. Curtea apreciază că nu este fondată nici critica vizând individualizarea pedepselor, care, prin reținerea circumstanțelor atenuante au fost stabilite sub minimul prevăzut de lege.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.B.M.A.F. împotriva deciziei penale nr. 528 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 la 28 septembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2005.