ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5474/2005

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 638 din 17

mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul D.B.M.A.F.

a fost condamnat la 6 ani închisoare.

Același inculpat a fost condamnat în

baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 28 septembrie 2004 la zi.

S-a menținut arestarea preventivă.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-au confiscat 82,01 gr. heroină și 10 comprimate methadonă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt că, la data de

27 septembrie 2004, martorul I.V. a fost depistat de poliție având asupra sa

cantitatea de 4,24 gr. heroină destinată vânzării.

Martorul a declarat că a cumpărat

heroina de la un cetățean arab pe care îl cunoștea sub numele B., identificat

ulterior în persoana inculpatului D.B.M.A.F.

Cu ocazia percheziției efectuate în

locuința inculpatului, s-a găsit o țigară înfășurată la un capăt prin răsucire,

conținând heroină în amestec cu tutun, într-un șifonier, un tub cu 18 tablete

de methadonă, sub pat, într-o pungă de plastic, 82,05 gr. heroină și 0,63 gr.

heroină în baie într-un capac de spray deodorant.

În faza de urmărire penală,

inculpatul a precizat că este consumator de heroină din august 2004, iar

heroina din țigară și cantitatea de 0,63 heroină, găsită în baie, erau

destinate consumului propriu. Inculpatul a mai susținut că a primit în trei

rânduri de la numitul R. cantități mai mari de heroină pentru care a achitat

1.200.000 lei/gr.

Referitor la cantitatea de 82,05 gr.

heroină inculpatul a afirmat că i-a fost adusă de R. și că era destinată

vânzării, iar pastilele de methadonă erau destinate consumului propriu deoarece

dorea să renunțe la consumul de heroină, dar nu a prezentat rețetă pentru

cumpărarea acesteia.

Pe parcursul cercetării

judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare și a recunoscut

numai săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului

propriu, susținând că nu a vândut heroină martorului I.V., iar cantitatea mai

mare de heroină, i-a fost predată de numitul R. cu 30 minute înainte de

efectuarea percheziției și că aparține martorului I.V. Inculpatul a susținut că

pentru serviciul făcut urma să primească heroină pentru consumul propriu.

Instanța a înlăturat aceste

susțineri ale inculpatului care sunt în contradicție cu declarațiile martorilor

I.V., P.F. și O.O.

S-a reținut că în drept fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 din același act

normativ.

La individualizarea pedepselor s-a

avut în vedere gradul ridicat de pericol social în raport cu cantitățile mari

de droguri de mare risc destinate comercializării și consumului propriu, precum

și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este

căsătorit și are un copil minor, datele personale justificând reținerea în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.

pen.

Prin decizia penală nr. 528 din 4

iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia,

reținându-se și dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.,

inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a dedus la zi arestarea preventivă

și s-a menținut starea de arest.

Prin aceiași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că greșit prima instanță

a înlăturat alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 atâta timp cât aceste

dispoziții reprezintă forme de bază a infracțiunii de trafic de droguri.

S-a mai reținut că justificat s-au

acordat inculpatului circumstanțe atenuante.

De asemenea, s-a apreciat că în mod

corect nu s-a dispus expulzarea inculpatului având în vedere faptul că soția

acestuia este de naționalitate română.

S-a reținut că apelul inculpatului

nu este fondat întrucât situația de fapt a fost corect reținută pe baza

probelor administrate din care rezultă că inculpatul a vândut, la 27 septembrie

2004, 4,24 gr. heroină și că a deținut în vederea comercializării 82,05 gr.

heroină, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că este nefondată

solicitarea de reducere a pedepsei.

Inculpatul a declarat recurs pe care

l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

S-a arătat în motivarea recursului

că încadrarea juridică este greșită întrucât inculpatul a deținut droguri numai

în vederea consumului propriu, iar cele destinate vânzării nu-i aparțineau lui,

ci martorului denunțător.

S-a mai susținut că pedeapsa

aplicată este prea aspră.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate rezultă că

inculpatul a deținut droguri nu numai pentru consumul propriu, ci și în vederea

comercializării, precum și faptul că a și vândut droguri.

Această situație de fapt rezultă din

procesul verbal de percheziție domiciliară, din declarațiile martorilor I.V., P.F.

și O.O., coroborate și cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire

penală.

În mod corect nu a fost avută în

vedere declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească întrucât

aceasta nu poate constitui mijloc de probă atâta timp cât nu se coroborează cu

nici o probă administrată în cauză.

Așa fiind, se constată că este

corectă și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat.

Curtea apreciază că nu este fondată

nici critica vizând individualizarea pedepselor, care, prin reținerea

circumstanțelor atenuante au fost stabilite sub minimul prevăzut de lege.

Constatând că nu există nici motive

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge

recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.B.M.A.F. împotriva deciziei penale nr. 528 din 4 iulie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 la 28 septembrie

2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru interpret se va

plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 septembrie 2005.