ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9304/2005

SECȚIA

CIVILĂ ȘI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2003 reclamantul

D.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Baba–Ana, județul Prahova,

cerând să fie obligată să-i restituie, în natură, imobilele confiscate în baza

deciziei nr. 83 din 30 ianuarie 1976 a Comitetului Executiv al Consiliului

Popular al Județului Prahova, despăgubiri în sumă de cca. 75.000.000 lei pentru

bunurile distruse (menționate în cerere), compensarea acestei sume cu suma de

16.203.383 lei, primită cu titlu de despăgubire la data preluării imobilului

precum și obligarea la plata chiriei pentru un imobil, de la data notificării

25 iulie 2005 la zi (câte 100.000 lei/lunar).

Prin sentința civilă nr. 72 din 30 ianuarie 2004

Tribunalul Prahova a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta să plătească

reclamantului sumele de 15.819.750 lei, contravaloarea chiriei actualizată,

28.316.900 lei contravaloare plantații și 5.726.760 lei contravaloare

construcții demolate, sume ce urmează a fi compensate cu suma de 17.302.484 lei

reprezentând despăgubiri primite de stat de către reclamant.

Urmare a compensării pârâta a fost obligată să

plătească reclamantului diferența de 32.560.926 lei.

Prin decizia civilă nr. 1282 din 22 aprilie 2004

Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat, în

tot, sentința, în sensul că, a respins acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul D.Ș. reiterând situația de fapt expusă în cererea de chemare în

judecată și prezentând soluțiile adoptate de către instanțele de fond.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte urmează a

constata că recursul dedus judecății este lovit de nulitate pentru următoarele

considerente:

În drept, recursul este o cale de atac deschisă

hotărârilor nelegale care au fost pronunțate de instanțele de fond.

Dacă orice parte poate uza de această cale

extraordinară de atac pentru a supune cenzurii și controlului Înaltei Curți

hotărârea care a nemulțumit-o, ea este obligată, tocmai pentru a face posibil

un atare control, să-și motiveze recursul arătând temeiurile de drept pentru

care cere desființarea acelei hotărâri.

Soarta unui recurs depinde în primul rând de modul

cum sunt formulate motivele de casare, căci numai motivul formulat în scris și

numai în măsura în care acesta a fost formulat poate fi cercetat de Înalta

Curte.

Ori, în speță, reclamantul nu a formulat în scris

vreun motiv de casare, rezumându-se să arate care au fost pretențiile sale și

care au fost soluțiile date de instanțele judecătorești în primă instanță și în

apel, aspecte care nu satisfac cerințele referitoare la motivarea recursului.

Așa fiind, cum reclamantul nu și-a îndeplinit

obligația de a-și motiva recursul, obligație ce îi revenea în conformitate cu

dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., și cum, în cauză, nu sunt date

motive de ordine publică, Înalta Curte, în baza art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a constata nulitatea recursului dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamantul D.Ș.

împotriva deciziei nr. 1282 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești,

secția Civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.